...Istoriografia moldovenist-comunistă de la Chişinău a tot acuzat - şi acuză!!! -  autorităţile române din  perioada interbelică, în special jandarmeria, de comiterea unor abuzuri asupra populaţiei civile din Basarabia, timp în care această provincie românească aflată între Prut şi Nistru (Basarabia) a fost parte componentă din statul naţional unitar român, unde, de altfel, îi era şi locul. Oprobiul s-a răsfrânt, în special, asupra jandarmilor olteni, acuzaţi – in corpore - de comportament abuziv asupra locuitorilor satelor basarabene, unde aceştia acţionau
 

ARTICOL


,,Palma de frate” a jandarmului român în

Basarabia interbelică (I)

 

Autor: Ştefan Plugaru

Istoriografia moldovenist-comunistă de la Chişinău a tot acuzat - şi acuză!!! -  autorităţile române din  perioada interbelică, în special jandarmeria, de comiterea unor abuzuri asupra populaţiei civile din Basarabia, timp în care această provincie românească aflată între Prut şi Nistru (Basarabia) a fost parte componentă din statul naţional unitar român, unde, de altfel, îi era şi locul. Oprobiul s-a răsfrânt, în special, asupra jandarmilor olteni, acuzaţi – in corpore - de comportament abuziv asupra locuitorilor satelor basarabene, unde aceştia acţionau, conform opiniilor unor istorici, gen Vasile Stati şi Victor Stepaniuc, după bunul plac, dedându-se la maltratarea şi umilirea localnicilor, îmbogăţindu-se din exploatarea acestora, neavând nici un respect faţă de lege în acest spaţiu, considerat a fi în aceea perioadă ,,Siberia României”, teritoriu unde se olopşeau cele mai ,,declasate elemente ale administraţiei româneşti” (sic!), conform unui citat din ,,operele” celor mai sus menţionaţi, dar întâlnit şi în manualele de istorie integrată realizate în vremea regimului comunist condus de Vladimir Voronin, toate aceste fapte petrecându-se la  adăpostul complice al autorităţilor superioare româneşti
În calupul de documente cu care ne-am întors din cercetarea făcută în vara acestui an în Arhiva Naţională a Republicii Moldova din Chişinău, am aflat şi un set de documente referitoare la ,,abuzuri” ale administraţiei române, adusă din Vechiul Regat pentru a instaura legea după tulburările provocate de bolşevicii ruşi, infiltraţi de peste Nistru, care, prin promisiuni utopice, au bulversat destinele românilor basarabeni, aflaţi - de la 1812 şi până în 1917, sub cnutul rusesc. Ele infirmă afirmaţiile lansate prin diverse periodice şi studii cu privire la ,,ţara nimănui” (a se citi Basarabia),  de ,,tovarăşi” interesaţi să împroaşte cu noroi statul român şi administraţia sa interbelică, iar din analiza documentelor nu am putut determina originea provincială a celor anchetaţi pentru diverse încălcării ale codului profesional şi moral.
Iniţial, am vrut să trecem sub tăcere aceste materiale, mai ales că anumite voci cărora le-am relatat cuprinsul acestor documente ne-au sugerat că ele nu fac cinste ,,patriotismului milenar românesc”, că ele nu se încadrează în ideea reunificării naţionale, cam ratate, am adăuga noi, la momentul actual, şi vor fi folosite trunchiat, devenind astfel  un material de propagandă comunistă în stânga Prutului. Deh, ,,ziaristul” Mihai Conţiu, ex - românul, actualul moldovan de la oficiosul Partidului Comunist din Republica Moldova, ,,Moldova suverană”, abia aşteaptă. Dar cum tam – tam-ul pe acest subiect continuă, fiind un obiect de propagandă antiromânească, generat şi de noul context politic de peste Prut, şi desfăşurat cu multă virulenţă de lideri şi membrii ai Partidului Comunist din Republica Moldova, ne facem o datorie de onoare din a da publicităţii câteva fapte pe care NU NOI, contemporani unui alt timp, le-am săvârşit, ci cu totul alte persoane, din ignoranţă, necunoaşterea legislaţiei, dorinţă de înavuţire, sau poate din prostia grandorii ,,româneşti” pe care au trăit-o la un moment dat, în raport cu ţăranul analfabet de peste Prut, rusificat într-o oarecare măsură, tributar tarelor administraţiei ţariste existente atâta amar de vreme în Basarabia, şi unei mentalităţi ruseşti pe care, volens – nolens, şi-a însuşit-o. A ne învinovăţi astăzi ar însemna să ne victimizăm inutil, mai ales că aceste fapte  sunt de domeniul trecutului, dar ele reprezintă  repere şi învăţăminte pentru viitor. A se vedea cazul Germaniei de după cel de al doilea război mondial, prea mult culpabilizată pentru crimele de război săvârşite împotriva evreilor de o masă redusă de oameni, dar deveniţi ,,executanţi” după ce au fost îndoctrinaţi cu  o ideologie totalitară, asemănătoare cu cea  pe care şi românii au acceptat-o sub presiunea tancurilor Armatei Roşii, ajungând apoi să o idolatrizeze şi aplaude vreme de decenii.
Hotărârea de a da publicităţii materialele a fost luată şi în urma unor reproşuri primite din partea unor locuitori ai Republicii Moldova, membrii sau  cu simpatii declarat comuniste,  care ne-au acuzat pe noi, românii, că tăinuim cu bună ştiinţă fapte petrecute în trecutul comun interbelic, pentru a ne prezenta în faţa lor ca nişte ,,arhangheli veniţi pe cai albi”, chemaţi în ianuarie 1918 de Sfatul Ţării din Republica Democratică Moldovenească să salvăm de sub cizma rusească bolşevizată Moldova dintre Prut şi Nistru.
Mult blamatele abuzuri pe care le-am aflat sunt izolate, insignifiante în raport cu demonicele planuri de lichidare a românilor de peste Prut, iniţiate la Moscova şi transpuse în practică de etnici ruşi veniţi din R.A.S.S.M., republică autonomă creată de Stalin în stânga Nistrului. Foametea organizată din anii 1946-1947, exterminarea culacilor (chiaburilor) prin cele trei valuri de deportări au dus la moartea a sute de mii de oameni prin înfometare, tortură, împuşcare, atât în Moldova socialistă cât şi aiurea, în vastul Gulag sovietic.
Diferenţa între cele două modele comportamentale este însă, în viziunea celor care le-au trăit şi a urmaşilor lor, basarabenii pe care ne dorim să îi aducem astăzi în trupul patriei - mamă, una uriaşă: în vreme ce aceste planuri de exterminare erau opera unor minţi străine de neam, impus cu forţa armelor între 1940-1941 şi apoi după 1944 de vorbitorii unei limbi pe care nu o înţelegeau, palma dată peste faţă şi piciorul în dos erau primite de la un frate, chiar dacă ele erau reclamate şi sancţionate de autorităţile superioare celor care le săvârşiseră, după cum reiese din documente,  cum ne relevă  unul dintre acestea, datat 19 mai 1921: ,,Fiind informaţi că subalternii noştrii din judeţ săvârşesc diferite abuzuri, care sunt descoperite de alte autorităţi fără ca să se aducă la cunoştinţa noastră de D-vs., pentru a se pune capăt pe viitor unor asemenea abuzuri, vă  rugăm să luaţi cele mai urgente şi stăruitoare măsuri asupra tuturor funcţionarilor din subordinele D-vs, raportându-ne imediat cazurile de abatere.
Tot odată vă mai rugăm a lua măsuri ca toţi funcţionarii din raionul plăşei D-vs. să caute să trăească în cea mai perfectă armonie cu ceilalţi funcţionari şi locuitori, în caz când pe viitor toate nelegiuirile funcţionarilor subalterni ne vor fi semnalate la timp de D-vs. vă vom face personal răspunzători pe D-vs. pentru toate cazurile aflate fie dela locuitori fie dela celealte autorităţi din judeţ”.Semna prefectul judeţului Chişinău din aceea perioadă.
Întradevăr, unii primari şi funcţionari aleşi dintre sătenii basarabeni manifestau un dispreţ profund pentru ordinea şi rigoarea cu care funcţionarii veniti din România Mică erau obişnuiţi. Mai mult, ,,puterea corupe” e un dicton universal valabil, şi noile autorităţi basarabene alese dintre autohtoni nu au făcut rabat de la acest adevăr. Ce trebuie să înţelegem  - peste ani - e însă faptul că venit vremea să renunţăm la postura fratelui mai mare, atoate ştiitor, sfătuitor, îndrituit – prin raportare la evenimentele petrecute acum zeci de ani, să aplice mijloace punitive de orice fel, şi, din înţelepciunea trasă, să constatăm că românii de peste Prut (chiar dacă unii dintre ei se declară moldoveni, conform actelor oficiale pe care le posedă) nu mai pot fi trataţi ca o masă de manevră, bună doar să fie folosită electoral, iar Moldova din est nu e doar locul de unde ne vin astăzi ţigări ieftine, bomboane ,,Bucuria” şi vin de Cricova, ci, dimpotrivă, că au conştiinţa propriei inteligenţe, personalităţi, şi – de ce nu – statalităţi politice şi  administrativ – teritoriale. Basarabenii au fost trataţi prea multă vreme ca nişte români ,,de baltă”, iar noi, cei trăitori în graniţele a ceea ce mai înseamnă România, trebuie să înţelegem acest lucru şi să nu ne mai limităm, în virtutea patriotismului ,,vibrant şi integrant” pe care îl trăim, prin spusele unui scriitor român transnistrean, ,,la oala noastră de lut legată cu sârmă”. Ca să îi înţelegem trebuie să ne apropiem de spiritualitatea moldavă dintre Prut şi Nistru, să îi cunoaştem fondul, să înţelegem fatalitatea istoriei cu care s-au confruntat fraţii din stânga Prutului, şi abia atunci vom vibra la unison în simţire şi trăire românească.
Dar cum un păcat recunoscut e pe jumătate iertat, iar ascunderea unor fapte nu îmbunătăţeşte cu nimic imaginea României şi a românilor peste Prut, în Republica Moldova, să purcedem la prezentarea acestora.

,,Domnule Prişidinte/ Plăngerea/ Subsemnatul locuitori din satul Selişte Tuzora Plasa Vorniceni judeţul Chişinău Nicolai Timofei Botnariu /.Cu onoare cad la genunchi înaintea D-stre cu presenta plângere că în ziua de 15 August st.n anul 1919 întălnindumă pe stradă jandarmul cap. Petre Tomescu dila postul Novaci mea ordonat ca săicu un gui (???)  şi sal duc până la postul  jan. Novaci, eu iam raspuns că nam timp ca să duc că sunt ocupat cu munca câmpului şon cias de vreme. Domnul jandarm ma început a mă înjura şi a mă păli cu palmele peste faţă, fără nici un fel de răutate despre partea me.
Deci cu onoare Vă rog se binevoiţi săl pedepsiţi conform legei/ Cu Stimă/ Nicolae Botnari”
Plângerea, întocmită de un binevoitor care nu stăpânea prea bine limba română,  era adresată ,,Domniei Sale, Domnului Presidentele Comisiunei judeţeană Chişinău”

Analfabet, umilitul ţăran  semna prin punerea degetului.

Cum cazul semnalat era grav, prejudiciind grav imaginea autorităţii locale în faţa locuitorilor, mai ales că abia trecuse un an şi câteva luni de la unirea Basarabiei cu România. La faţa locul s-a deplasat preşedintele comisiei interimare a volostei Novaci, care în urma cercetării faptelor încheia următorul proces verbal: ,,Astăzi ziua 10 octombrie 1919. Eu subsemnatul Preşedintele comisiei interimare volostei Novaci conform ordinului Subprefecturei plaşei Vorniceni N.3102 mam transportat in comuna Salişte Turzova Unde am cercetat cazul cu chestiunea plângerea locuitorului acelei comuni Nicolai Timofei Botnariu am constatat următoarele:Reclamantul Botnari a declarat în vara anului curent el a fost chemat la primărie cu chestia pentru fiul său Andrii cari cum s’a constatat a fugit în armata ucraineană şi margând la primării jandarmul Petria Tomescu şi seful postului Novaci Gheorghe Radu a tras lui câtio palma şi la înjurat după ce a luat pe reclamatul la postul Novaci unde după cercetare Tomescu ia tras un bici pă spinari şi la pus la pligit ceapa, la spălat podeli şi la curăţat arma şi hainili şi după ce a însărat la eliberat acasă. În ce zi şi luna a fost cazul nu ştie Nicolai Botnariu iar pentru a lui neştiinţă de carti a semnat prin punere de deget. Drept ce am dresat prezentul proces verbal”.

Anchetei preşedintelui de voloste îi urma o alta,  efectuată de superiorii direcţi ai jandarmilor încriminaţi.Procesul verbal No.5 arată că
,,Azi una spre – zece Decembrie anul 1919 – Noii Sublocotenent Popescu Teodor Comandantul Plutonului II Jandarmi Hânceşti din Compania Jandarmi Chişinău.
Constatăm prin prezentul Proces – Verbal că azi data de mai sus având în vedere ord. Companiei respective cu No. 1319 prin care ne ordonă a cerceta cazul reclamat de locuitorul Nicolae Butnaru din comuna Turzova –Novaci contra jandarmilor de la acel Post pentru faptul de bătaie şi abuz de putere.
Pentru executarea ordinului de mai sus transportându-ne în acel sat şi voind a interoga pe reclamant în oă alăturata declaraţiune prin care declară că în adevăr au fost bătut şi pus la lucru de Şeful Postului Novaci şi jandarmul soldat Tomescu Petre însă jandarmii fiind mutaţi de la acel post nu mai are nici o pretenţie asupra lor.
Jandarmul soldat Hănţulie Dumitru îşi dă alăturata declaraţie din care reese că în adevăr locuitorul reclamant a fost bătut şi pus la lucru de către jandarmul plutoniei …. Gheorghe şi jandarm Tomescu Petre însă el nu a bătut pe nimeni şi nici reclamantul nu are nici o pretenţie asupra acestui jandarm.
Drept care am dresat prezentul Proces Verbal care se va înainta locului în drept pentru a se complecta cu Declaraţia jandarmului în cauză”.


Dosarul cercetat nu ne mai oferă şi alte informaţii despre modul în care a fost finalizată ancheta. În mod cert, jandarmii au fost suspendaţi din funcţie, fiind sancţionaţi şi mutaţi disciplinar la alte unităţi, eventual degradaţi, după cum ne indică un alt caz, în care jandarmul satului Ciorăşti, utilizând bătaia şi ameninţările cu arestul l-a forţat pe un negustor evreu, venit fără autorizaţie să facă un ,,gheşeft” cu prunele ţăranilor din localitate,  să îi plătească o sumă importantă de bani:
,No.23 Ciorăşti/.4. 920/


Locotenentul Gârneaţă Pascal (Ciorăşti) către Administraţia Plăşii Nisporeni, jud. Chişinău
Am onoare a vă înainta aci alăturat plângerea – declaraţie a negustorului Meier Chitiş din Călăraşi care în ziua de 7 Aprilie 1920 a fost găsit în satul Ciorăşti de către jandarmul postului Ciorăşti Cârstea; chemat la Post, bătutu pentru motivul că acest negustor n’a avut nici o autorizaţie de a ridica prune din satul Ciorăşti, motiv (pentru) care a căzut imediat în faţa jandarmului, când acesta la ordinul Cârstea de a-i da imediat suma de 500 ruble, negustorul pe loc spre a nu mai fi aruncat în pivniţă, i-a şi predat-o.
Din alăturata declaraţie reiese că Jandarmul a fost ajutat la această operaţiune de ajutorul său care făcea serviciul de pază la uşă şi fereastră spre a nu se semnala nimic.
Cu onoare, vin a vă ruga să binevoiţi a lua de urgenţă măsuri drastice contra acestora.
Când subsemnatul găsind pe locuitorul Trochin cu un cal susupect venind Ciorăşti fără nici un bilet de voe sau bilet a calului a preluat acest cal pentru jandarm spre a dispune ce se crede necesar să-i dea calul locuitorului până ce acesta va aduce actele necesare.
Din cele auzite din gura locuitorilor ni s’a adus la cunoştinţe că acest cal s’a dat numitului locuitor chiar în aceeaşi zi în urma remiterii sumei de 500 ruble.
Ambele cazuri fiind similare, atingând îndeajuns prestigiul de autoritate militară şi comunală, cu onoare vin a vă ruga şi a dispune de urgenţă anchete la faţa locului, spre a se confrunta aceştia, spre a se afla adevărul, dresându-se şi actele de dare în judecată.
Comand. detaşamentului Ciorăşti, Locotenent, Gârneaţă Pascal”.
În urma efectuării anchetei, prefectul judeţului Chişinău dispunea : Domnule Subprefect (de Nisporeni, n.n.), Intervenind pe lângă Compania de Jandarmi în sensul raportului Dvs. No. 1106 din 18 mai a.c.  nu (text ilizibil) companiei cu adresa No. 1307/919 ne comunică că rezultatul cercetărilor făcute, permise de Dl. Comandant contra jand. Caporal Cârstea I. au fost înaintate împreună cu jandarmul Regimentului 6 jandarmi, cerându-i-se suspendarea şi mutarea lui în altă companie din Regiment”.
Un alt caz este legat de arestarea primarului localităţii Nisporeni de către jandarmii din localitate. Cazul a făcut vâlvă, după cum reiese şi din următoarea telegramă ,,Urmare la raportul nostru No. 222 am onoare a vă raporta că arestarea de către jandarm a Primarului Comunei Nisporeni chiar în comuna de reşedinţă a Subprefecturii a făcut o penibilă impresie asupra locuitorilor care au intervenit atât la noi cât şi la Comandantul de garnizoană din localitate fără a li se putea satisface dorinţa de oare ce ordinul D-lui Comandant al Companiei jand. Voia cere de a fi menţinut în stare de arest”, cât şi faptul că în anchetă s-a implicat direct prefectul, după cum reiese din rezoluţia pusă pe dosarul de cercetare, cu toate că ordinul de arestare fusese emis în urma cererii acestuia, în urma numeroaselor reclamaţii la adresa primarului local, acuzat de cei care îl aleseseră în fruntea comunităţii de numeroase abuzuri în conducerea primăriei Nisporeni. În vederea cercetării faptelor şi a circumstanţelor arestării, Compania de jandarmi Chişinău, prin comandantul său, M. Voia, înainta, la 9 aprilie 1920, un raport către Prefectura Chişinău:
,,Am onoare a vă comunica că am luat cunoştiinţă de adresa Dv. 2325 aci alăturată.
Plutonul, secţia şi postul Nisporeni nu mi-a adus la cunoştiinţă că arestarea primarului local ar fi produs oare care tulburări, ci din contră populaţia se manifestă foarte mulţumită că a scăpat de un on necinstit şi necorect”.
După cum reiese din cazurile prezentate, abuzurile au fost săvârşite la nivel local de funcţionari inferiori, cu o brumă de carte şi funcţie, dar care, prin raportare la localnicii analfabeţi în mijlocul cărora fuseseră trimişi să îşi îndeplinească sarcinile de serviciu, se credeau ,,Dumnezei”. Reacţia promtă a autorităţilor superioare, care au pedepsit cu asprime aceste fapte, incompatibile cu calitatea pe care o deţineau cei care le-au săvârşit, arată că Basarabia nu a fost ,,far – west-ul” interbelic al României Mari, că autorităţile române şi-au făcut, cu prisosinţă, datoria, atât în a guverna şi moderniza această parte a României Mari, dar şi în a corija cu asprime încălcarea legii de cei care trebuiau să vegheze la aplicarea ei.

Pentru realizarea acestui material am utilizat documente din Arhiva Naţională a Republicii Moldova, fond 339, inventar 2, dosarele 1, tom I, 5 şi 7.

prof. Ştefan Plugaru, Huşi
(Va urma)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SEO

SEO Radar

 

ClickLink.ro Inscrie-te in TOP !