Javascript DHTML Drop Down Menu Powered by dhtml-menu-builder.com
 
Fratele procurorului din Causeni locuieste în Corcmaz, pe malul Nistrului. Ne relateaza despre românii cazuti acolo în al Doilea Razboi Mondial pentru dezrobirea Basarabiei si pe care i-au scos rusii mai târziu din mormintele lor si i-au aruncat pe toti intr-o groapa comuna, fara cruce...  Este vorba de peste o suta de militari români cazuti în lupta pe malul Nistrului. Toti suntem de acord ca ar trebui sesizati cei de la ONCE (Oficiul National pentru Cultul Eroilor) si împreuna sa gasim o solutie pentru ridicarea unui monument la Corcmaz.
 

ARTICOLE


Sarbatoare în Basarabia,

incursiune în infernul lui Igor Smirnov

 

sep.2011

La sfârsitul lunii august avocatul Mihai Nicolae ma suna si ma întreaba daca pot pleca în Basarabia. Colaborez de vreo doi ani cu ONG-ul sau, "Institutul Fratii Golescu ". Ne întâlnim si îmi da toate detaliile actiunii. Pe 29.08.2011, seara, plec cu trenul, împreuna cu amicul si colaboratorul meu Edy. Dimineata ajungem la Chisinau. Suntem pentru prima oara în Basarabia si evident si la Chisinau! Avem emotii; pasim pentru întâia oara pe pamânturile Basarabilor si ale Musatinilor, pe pamânturile noastre sfinte si atât de des udate cu sânge românesc, de la Stefan cel Mare si pâna in 1944, ba chiar si multa vreme în perioada prigoanei bolsevice în care acest teritoriu a fost anexat cu forta la URSS. Un tânar prieten ne asteapta si facem împreuna un scurt tur de oras. Chisinaul este un oras curat, aerisit si arata mult mai bine decât ne asteptam noi sau românii în general. Din când în când tineri cu trasaturi slave vorbesc tare pe strada în limba rusa ceea ce ne zgârie timpanele rau de tot. Tresarim si întoarcem capul oripilati. Dar, la Chisinau cam jumatate din cei ce trec pe strada vorbesc ruseste, asa încât chinul nostru a fost prelungit. La prânz mâncam la o pizzerie cocheta. Tânarul însotitor ne povesteste ca localul face parte dintr-un lant de pizzerii “luat cu japca”de fiul lui Voronin, Oleg, în perioada celor opt ani de dictatura comunista ai tatalui sau.
            Dupa prânz luam legatura cu Florin Cârlan din New York. Acesta se afla si el la Chisinau, tocmai îl vizita pe academicianul Nicolae Dabija. Ne invita si pe noi si ne da adresa. Ajungem la sediul redactiei “Literatura si Arta” situat lânga ambasada SUA si facem prezentarile. Academicianul Dabija e un om care te cucereste prin simplitatea si profunzimea sa, prin patriotismul sau debordant. La plecare îmi da ultimul sau roman scos în 2011, “Tema pentru acasa”, cu dedicatia sa olografa.
            A fost o zi plina în Chisinau unde am ramas impresionati de curatenie, arhitectura dar si de oamenii minunati pe care i-am întâlnit. Pe la ora 18.00 ne suim într-un microbuz de linie si ajungem dupa o ora cu „rutiera” cum spun localnicii, la Causeni.
Facem cunostinta cu profesorul Valeriu Ostas-directorul „Casei Limbii Române” din Causeni. Ne arata sediul spatios si frumos organizat al „Casei Limbii Române”. Contribuim si noi cu o mica donatie de carte din partea noastra si a domnului Mihai Nicolae. Apoi ne conduce la un motel unde vom fi cazati prin grija Consiliului Raional Causeni. Luam cina împreuna cu alti 20 de români invitati si ei sa participe la Ziua Limbii Române la Causeni. Dupa cina iesim pe terasa si socializam la o bere, un pahar de vin…
Toti fac parte din Asociatia Culturala “Pro Basarabia si Bucovina”. Facem cunostinta cu domnul Marian Clenciu, care de vreun an este noul presedinte al Consiliului National al respectivei asociatii. Este un om energic, hotarât, care a reusit sa mobilizeze cinci filiale din “Pro Basarabia si Bucovina” si sa aduca oamenii aici la Causeni la aceasta frumoasa actiune. Ne povesteste ca a participat pe 16 iulie a.c. si la sfintirea bisericii românesti de la Hagi Curda, azi Camâsovca, în sudul Basarabiei istorice unde fusesm si noi. Participase deasemeni la sfiintirea Crucii Mântuirii Neamului din luna august de la Nisporeni. Marian Clenciu pare un om hotarât sa faca ceva, sa se implice în actiuni culturale legate de românii din jurul României. Ne vorbeste despre proiectele sale imediate: o actiune în Apsa de Mijloc, în Maramuresul istoric sau Transcarpatia, apoi o alta actiune în Serbia, la românii din Valea Timocului. Ne explica viziunea sa si faptul ca vrea sa repozitioneze ONG-ul pe care-l conduce, la nivelul la tiulaturii sale.
            Pe 31.08.2011, la ora noua dimineata, ne adunam la bustul poetului Alexei Mateevici, autorul poemului si imnului “Limba Noastra-i o Comoara”. Primarul, presedintele si vicepresedintii Consiliului Raional, procurorul-sef al orasului, directorii de licee, inclusiv Ion Iovcev-directorul liceului “Lucian Blaga” din Tiraspol, iau cuvântul. Suntem invitati si noi cei din delegatia româneasca sa rostim un scurt cuvânt.
            Apoi suntem invitati cu totii în sala de conferinte a Consiliului Raional Causeni.
Aici gasim o frumoasa atmosfera prilejuita de sarbatoarea “Limba Noastra cea Româna”. La Causeni, din cei 18000 de locuitori, 82 la suta sunt români. La feerica sarbatoare participa si decanul Facultatii de Istorie de la Universitatea de Stat din Chisinau, dar si consilierul politic Valentin Males de la Ambasada României. Din nou toata lumea ia cuvântul începând cu notabilitatile orasului.
            Urmeaza un moment emotionant, în care Ilie Gluh, presedintele Consiliului Raional Causeni, ne înmâneaza câte o medalie comemorativa cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la proclamarea independentei R. Moldova si desprinderea ei de URSS. Sarbatoarea continua cu o masa festiva.

Fratele procurorului din Causeni locuieste în Corcmaz, pe malul Nistrului. Ne relateaza despre românii cazuti acolo în al Doilea Razboi Mondial pentru dezrobirea Basarabiei si pe care i-au scos rusii mai târziu din mormintele lor si i-au aruncat pe toti intr-o groapa comuna, fara cruce. Marian Clenciu se alatura si el discutiei. Este vorba de peste o suta de militari români cazuti în lupta pe malul Nistrului. Toti suntem de acord ca ar trebui sesizati cei de la ONCE (Oficiul National pentru Cultul Eroilor) si împreuna sa gasim o solutie pentru ridicarea unui monument la Corcmaz.

            Dupa amiaza profesorul V. Ostas vine cu un microbuz si plecam impreuna în satul Zaim. Aici vizitam casa memoriala “Alexei Mateevici”. Custode este poetul si profesorul Ion Gaina care ne prezinta curtea si casa cu numeroase efecte personale ale familiei Mateevici. În curte ne intâmpina, daltuite în piatra cuvintele preotului Vasile Tepordei,fost director al ziarului”Basarabia”, cu un îndemn nemuritor împotriva dictaturii.
            La întâi Septembrie suna clopotelul în toate scolile din R. Moldova. Profesorul Ostas ne împarte în doua grupe si începând cu ora 08.30 luam parte la deschiderea noului an scolar la liceul „A. Mateevici” si liceul „M. Eminescu”. La Causeni sunt patru licee românesti si un liceu cu predare în limba rusa.
            Eu ajung cu grupul meu la liceul „M. Eminescu”. Parintii si copii sunt deja adunati în careu. Se intoneaza Imnul. Apoi diversi elevi cânta sau recita înduiosator. Adresam si noi un scurt cuvânt de încurajare micutilor elevi. O fetita de sase ani, urcata în spatele tatalui ei face un tur al careului sunând din clopotel, ceea ce inaugureaza practic noul an scolar. Facem cunostinta cu directoarea liceului si stam de vorba amical la o cafea. Doamna Director ne prezinta realizarile liceului, aspiratiile copiilor dar si greutatile pe care le întâmpina.
            Dupa încheierea festivitatilor ne adunam lânga liceu si ne suim într-un microbuz. Profesorul Ostas aranjase împreuna cu conducerea raionala sa facem o mica excursie în Transnistria. “O incursiune în infernul lui Igor Smirnov”- cum ne tachinau profesorii liceului. Pe la ora 10.45 trebuia sa demaram excursia. Vreo doua doamne din grupul nostru plecara cu un vicepresedinte al Consiliului Raional la deschiderea anului scolar intr-un sat din apropiere si întârziau. Nervozitatea în grupul nostru creste, iar profesorul Ostas prpaune sa plecam fara ei, dar da un telefon si nu i se permite. Ne reunim tot grupul si plecam abia pe la 12.45. dupa ce petrecem circa o ora în vama. Pe la ora 14.30 reusim sa intram în autoproclamata republica moldoveneasca nistreana. La asa-zisa vama declaram ca mergem sa vizitam manastirea Noul Neamt. Imediat dupa artificialul punct de frontiera, o pancarta uriasa ne înstiinteaza ca “la 2 septembrie 1990 a fost proclamata independenta republicii moldovenesti nistrene”. Vamesii era chiar moldoveni, vorbeau bine româneste si nu ne-au facut probleme inutile. Ne suim iar în microbuz, plecam si dupa câteva minute intram în Tighina. Orasul e mare si aerisit, dar strazile sunt aproape pustii! Separatistii îi spun acum Bender (dupa vechia denumire turceasca), sa nu-si mai aduca aminte românii de Tighina. Noi insistam sa vedem cetatea. Profesorul Ostas ne spune ca rusii au transformat-o în unitate militara. În concluzie nu putem s-o admiram decât de la distanta si doar pe dinafara. Trecem Nistrul pe un pod rutier, mergem vreo doi kilometrii spre Rasarit si apoi întoarcem. În sfârsit, vedem vechea Cetate a Tighinei, construita de Stefan cel Mare, in toata splendoarea ei! Evident, este înconjurata de santinele rusesti. De altfel, toata Tighina si toata Transnistria sunt împânzite de unitati militare si santinele rusesti. La intersectii, la intrarile si iesirile din oras, soldatii rusi veghiaza atent traficul rutier. Evident, suntem si noi opriti si controlati ca si alte vehicule cu numere moldovenesti. Filtrele rusesti nu cauta bombe si nici arme, ci doar carti românesti cu grafie latina,-probabil cele mai periculoase arme în viziunea separatistilor. Pe la ora 15.00 ajungem la liceul „Alexandru cel Bun” din Tighina. Profesorii, elevii si directoarea plecasera deja la acea ora, dupa o lunga asteptare, dar au lasat intentionat toate clasele descuiate. Vizitam liceul si ramânem impresionati de curatenie dar si de dotari. Pe holul liceului, pe un perete se afla tablourile voievozilor Moldovei, iar în continuarea lor sunt aliniati cei patru regi ai României. Într-o clasa gasim harti ale Moldovei din perioada lui Duca-Voda din epoca în care Moldova se întindea pâna la Bug. Profesorul Ostas ne relateaza ca în Transnistria mai sunt doar trei licee cu predare în limba româna, toate finantate de la Chisinau, care se îngrijeste sa trimita si manuale cu grafie latina. Mai exista în regiune si vreo trei scoli generale cu “predare in limba moldoveneasca, dar cu grafie slavona”, administrate de separatisti. Observam ca liceul nu are nici un firmament si nimic care sa anunte ca localul adaposteste o scoala româneasca sau orice altceva. Cu o zi înainte directorul Ion Iovcev ne povestea ca de curând liceul “Lucian Blaga” din Tiraspol a fost înconjurat de separatisti cu trei rânduri de sârma ghimpata ca sa-i delimiteze de o gradinita de-a lor...
            Suntem chemati la microbuz pentru plecare. Eu ramân printre ultimii în curtea liceului „Alexandru cel Bun”. Ca din pamânt apar doua femei: o profesoara si femeia de serviciu care trebuiau sa încuie usile si poarta dupa plecarea noastra. Încerc sa intru în vorba cu ele. Sunt speriate si nu vor sa spuna cum le cheama. Abia cu greu reusesc sa aflu ca pe directoare o cheama Roibu Maria si sa obtin adresa ei de e-mail. În final cele doua femei regreta si ma roaga sa nu-i scriu; “altfel ne faceti mult rau si noua dar mai ales la copii”. Promit ca nu o sa-i scriu doamnei director, mai ales ca vazusem pe un panou pozele unor copii atât de frumosi si cu nume neaose românesti.
            Urcam în “rutiera” si plecam sa vizitam „Noul Neamt”. Este vorba de un complex ce cuprinde trei mânastiri superbe dintre care una are o turla înaltata pe cinci etaje. Gasim un calugar moldovean si vorbim cu el sa ne însoteasca într-un tur al complexului. Când aude ca suntem din România, o ia la fuga. Evident ca nici el nu vrea probleme. Pâna la urma suntem însotiti în turul complexului de un calugar rus, unul Iuri, care „o rupea ghinisor pi moldovineste.
Plecam. Trecem repede vama înapoi, cam în 15 minute si intram în R. Moldova. Suntem condusi la o frumoasa mânastire de maici „Sfintele Marta si Maria”. Dupa ce vizitam lacasul, maicutele ne invita la o masa cu delicioase bucate produse în ograda lor. La plecare aflam ca de fapt mânastirea apartine de Mitropolia Chisinaului, care, spre deosebire de Mitropolia Basarabiei, se subordoneaza Patriarhiei Ruse. Pe la 18.30 ajungem înapoi la Causeni si mergem sa vizitam Biserica “Adormirii Maicii Domnului”. Asta este o relicva construita în urma cu peste 500 de ani, pe vremea când Bugeacul era ocupat de tatari, iar Causenii erau capitala Bugeacului Tatarasc, ne spune o doamna care este actualul custode al bisericii-muzeu. Biserica este sapata în pamânt, la vreo trei metri sub nivelul solului iar deasupra se înalta iarasi vreo patru metri. Este singura biserica din Basarabia si probabil a doua din Europa care s-a mai pastrat cu aceste caracteristici arhitecturale unice din acele vremuri de demult. Explicatia acestor particularitati arhitecturale consta în faptul ca pe vremea dominatiei tatatrasti acestia cereau ca toate cladirile din regiunea lor, indiferent de destinatie, sa nu fie mai înalte decât un calaret cu sulita ridicata. Asa au gasit localnicii inovatia ca jumatate din înaltimea bisericii sa fie ascunsa sub pamânt. Doamna custode mai relateaza ca au primit bani de la ambasada S.U.A. pentru repararea acoperisului. Pe peretii bisericii picturile sunt si ele vechi si degradate dar impresioneaza prin specificul „rosu de Causeni”, la fel de celebru ca si „albastrul de Voronet ”.
            Seara, dupa cina, discutam iar la o bere, la un pahar de vin... Schimbam impresii despre Transnistria, despre mânastirile si bisericile vizitate.
            Pe 02.09.2011 are loc „masa de la revedere”. Participa iarasi notabilitatile orasului. Impresioneaza prin cuvântul tinut, atât presedintele Consiliului Raional Ilie Gluh, primarul Grigore Repesciuc si inimosul profesor Valeriu Ostas. Ne luam ramas bun de la toti si pe la ora 14.00 plecam si la ora 15.00 ajungem la Chisinau. Ne preia un prieten, fost „frontist” si combatant în luptele din Transnistria. Facuse rost de o invitatie si ne introduce la ceremonia de aniversare a 20 de ani de la înfiintarea Armatei Nationale care se serba în avans cu o zi, de la ora 15.00 la Palatul National. Intram în sala de ceremonii si prindem discursul ministrului Apararii Marinuta si discursul premierului Filat. La sfârsit tine un scurt cuvânt si Mitropolitul Vladimir al Chisinaului. De-a lungul peretilor, militarii din Regimentul de Garda poarta toate drapelele de lupta ale Moldovei din diferite perioada istorice: primul din fata scenei fiind celebrul cap de lup Dacic, iar al treilea, drapelul României Mari din perioada interbelica, pe care se  vede bine acvila regala. La plecare ne întâlnim cu un alt român, tot „vechi frontist”, care ne spune :”nu trebuie pierduta speranta, dar mai este înca mult de luptat. Institutiile statului nostru sunt înca pline de fostii „tovarasi”, inclusiv de fosti ofiteri KGB. Cu toate astea progresele sunt evidente iar în ultimii doi ani au devenit decisive, dar mai este mult de munca. Nu va fi usor ! Rusia nu va renunta la Basarabia si nici la Transnistria cu una,cu doua !”
            Ne despartim si ajungem la gara. Plecam tot cu trenul. Dupa ce ni se schimba iar osiile la Ungheni, ca pe vremea URSS-ului si dupa ce intram în România, parca respiram mai altfel, ne relaxam si adormim bustean pâna la Bucuresti.
            Avem în bagaje peste 600 de poze, câteva zeci de videoclipuri dar si mii de amintiri ce ne vor marca pentru multa vreme. Sunt amintirile legate de Basarabia, cu oamenii ei calzi, minunati si locurile unice de care ne-am îndragostit si care parca ne cheama iar.

Un articol de Dacian Dumitrescu

Sursa articolului:
https://sites.google.com/site/taranoastraromania/aromania/ 

 

 

 

 

 

 

 

 

Index | Despre | Misiune | Viziune | Statut | Organizare | Filiale | Rapoarte | Evenimente |Galerie | Calendar | Proiecte | Parteneriate | Media | Articole | Publicatii | Arhiva | Istoric-Doc | Legaturi | Cultura | Harta Site | Blog | Comentarii | Opinie | Contact

Pagina sus

 

 

Apreciaţi pagina noastră de facebook pentru a fi la curent cu noile acţiuni ACPBB

 
   

Parteneri

DRP

UNIBUC

Hurmuzachi

Institutul Limbii Romane

convergente europene

Romania Breaking News

Centru Bucovinean de Arta

Secțiune parteneri în curs de actualizare...

  • Directioneaza 2% din valoarea impozitului dvs. catre Asociatia Culturala Pro Basarabia si Bucovina, sprijinind astfel activitațile Asociației în beneficiul Identității Naționale Românești și a Reîntregirii Neamului Românesc!
    » Formularul 230 »

 

SEO

SEO Radar

 

ClickLink.ro Inscrie-te in TOP !