Javascript DHTML Drop Down Menu Powered by dhtml-menu-builder.com
 
Istoria este cea dintâi carte a unei naţii. Într-însa ea îşi vede trecutul, prezentul şi viitorul. (Nicolae Bălcescu)

REPERE ISTORICE


1775-Anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic

Locuit de români din cele mai vechi timpuri, teritoriul Bucovinei a făcut parte din voievodatul Moldovei, fiind apoi anexat de Imperiul Austrio-Ungar în 1775. Devine Ducatul Bucovinei în 1849.


Stema Ducatului Bucovinei
aflata in componenta Imperiului Austro Ungar -1849

 

NOTA : Pînă în 1774 nu putem vorbi de Bucovina, aceasta fiind înainte o parte din Țara de Sus a Țării Moldovei. Ca realitate istorică si ca nume de teritoriu, Bucovina începe să existe în cuprinsul Imperiului Habsburgic, dăinuind vreme de 144 ani, între 1774 si 1918. Odată cu debutul administrării habsburgice, denumirea de Bucovina este adoptată oficial. Totusi, numele nu se impune decât treptat, o vreme continuându-se si utilizarea în paralel a unor denumiri mai vechi: Tara de Sus/Tara Moldovei, Plonina, Cordon/Cordun si Arboroasa. (Acest ultim apelativ este reafirmat de un grup de studenti români de la Cernăusi (Ciprian Porumbescu, Zaharia Voronca, Constantin Andreevici Morariu), care au înfiintat societatea cu acelasi nume în 1875.)

În timpul administrării habsburgice, toti birocratii erau obligati să învete limba română; în 1793   s-a introdus învătământul obligatoriu în limbile germană si română, iar în 1875 s-a înfiintat "Universitatea Franz Josef" la Cernăuti.

Din punct de vedere politic, până în 1848, bucovinenii aveau doar 8 reprezentanti români din partea lor , deputati, în parlamentul imperial de la Viena; acettia aveau drepturi egale cu ceilalti parlamentari, participau la dezbateri, iar cuvântările altor parlamentari le erau traduse în limba română. Reiese din asta că Imperiul Habsburgic recunostea caracterul covârsitor român al Bucovinei, respectiv Moldovei de nord-vest. La 13 februarie 1848, înaintând un memorandum conducerii imperiale vieneze, o delegatie a bucovinenilor cere mai multă autonomie în cadrul unirii sub coroana Austriei si crearea unui ducat românesc, iar "împăratul austriac să poată purta si titlul de mare duce al românilor", ca o recunoastere a românitătii Bucovinei. Astfel, la 4 martie 1849, ei obtin un statut de autonomie a Bucovinei în Imperiul Austriac, iar la titlurile imperiale ale împăratului Franz Josef se adăugă si acela de Mare Duce al Bucovinei.

Este creată Dieta ducatului Bucovinei, care se întruneste pentru prima oară la 6 aprilie 1861. În cadrul acestei institutii erau reprezentate toate minoritătile, iar românii detineau majoritatea. Presedintele dietei, Eudoxiu Hurmuzachi, devine astfel maresal al Bucovinei

Prin rezolutia imperială din 26 august 1861, Bucovina primeste dreptul de a avea drapel propriu (culorile erau albastru si rosu, dispuse vertical, având la mijloc stema Bucovinei), stemă (reprezentând capul de bour), precum si toate drepturile adiacente statutului de Ducat al Imperiului Austriac.

 

 

1812 - Anexarea teritoriului dintre Nistru şi Prut de către Imperiul Ţarist (Pacea de la Bucureşti)


Europa în anul 1812

In urma războiului ruso-turc din 1806-1812, se încheie pacea de la Bucureşti, în urma căreia s-a stabilit noua frontieră dintre Imperiul Rus şi cel Otoman "pe râul Prut, de unde acest râu pătrunde în Moldova până la vărsarea lui în Dunăre, apoi pe malul stâng al Dunării până la Chilia şi la vărsarea ei în Marea Neagră". Practic, tratatul, încheiat fără consultarea reprezentanţilor Principatelor Române, prevedea cedarea acelei părţi a Moldovei cuprinsă între Nistru şi Prut şi a cetăţilor Chilia, Ismail, Akkerman, Bender şi Hotin.

Nota:

Tratatul de pace a fost semnat pe 16/28 mai 1812 la Bucuresti, în hanul agentului rus Manuc Bei. Tratatul avea 16 articole publice si două articole secrete.

Prin articolele 4 si 5, Imperiul Otoman ceda Imperiului Rus un teritoriu de 45.630 km², cu 482.630 de locuitori, 5 cetăti, 17 orase si 695 de sate, (conform cu recensământul ordonat de autoritătile Tariste în 1817). Au trecut în componenta Imperiului Rus Tinuturile Hotin, Soroca, Orhei, Lăpusna, Greceni, Hotărniceni, Codru, Tighina, Cârligătura, Fălciu, partea răsăriteană a Tinutului Iasilor si Bugeacul. Autoritătile Tariste au denumit în 1813 noua regiune ocupată "Bessarabia ".

Articolul 6 prevedea retrocedarea către Imperiul Otoman a oraselor Anapa, Poti si Akhalkalaki, dar ocuparea de către Rusia a portului Suhumi si altor localiutăti din Caucaz.

La Bucuresti s-au pus bazele independentei Serbiei, care a căpătat un grad sporit de autonomie, fapt care a dus la primele initiative de sârbizare a românilor timoceni.

Actul din 1812 a fost începutul unui calvar cu consecinte grave resimtite peste câteva sute de ani. Moldova până atunci avea statut de suzeranitate în raport cu Imperiul Otoman. Aceasta însemna că Moldova nu fusese cucerită de către Poarta Otomană si turcii au fost nevoiti să încheie anumite tratate cu această formatiune statală medievală. Aceste tratate prevedeau mai multe clauze, dar începând cu secolul XVI si până în 1812, în aceste acte era mentionat faptul că Tara Moldovei este un stat liber. Cu alte cuvinte, Poarta Otomană nu avea dreptul să anexeze sau să ocupe acest stat. Astfel, nici Imperiul Rus nu avea acest drept. De asemenea, Imperiul Rus nu avea dreptul să negocieze o clauză de anexare cu Imperiul Otoman. A fost un act criminal, o fraudă care vine în contradictie cu practica internatională, cu toate normele de drept existente la moment. Atunci toate normele de drept erau constituite din prevederile tratatelor bilaterale.

 

 

1813 - Extinderea denumirii de Basarabia la întreg teritoriul dintre Prut şi Nistru de către administraţia rusă

Pînă în 1812, numele de "Basarabia" desemna o mică parte din pămînturile Moldovei amplasate în partea de sud a interfluviului Prut-Nistru numită aşa de voievozii moldavi timpurii din cauză că acestea au fost preluate anterior de la voievozii Ţării Româneşti care la începuturi erau conduşi de dinastia Basarabilor. Vom folosi numele "Basarabia istorică" pentu "Basarabia" de pînă în 1812 pentru a evita ambiguităţi. "Basarabia istorică" de asemenea a fost numită în timpul ocupaţiei turceşti a Principatului Moldovei şi "Bugeac".

După anexarea Basarabiei la Imperiului Rus va urma o intensă politică de rusificare şi de colonizare rusă şi ucrainiană. Moldovenii din Bararabia Ţaristă (Basarabia) sunt optiţi în a învăţa limba lor maternă, opriţi a se ruga lui Dumnezeu româneşte: şcoala şi biserica din Basarabia Ţaristă (1812-1917) au devenit pîrghia cu ajutorul căreia guvernul rus nădăjduieşte să rusifice populaţia românească. Nici o carte, nici un ziar

românesc n-are voie să treacă Prutul, în nici o şcoală nu este permis de a se învăţa româneşte, în nici o bibliotecă nu se tolerează de a se ţine o carte românească; la sudul Basarabiei, chiar în 1895, poliţia rusească a sechestrat de la mocanii transilvăneni  "Visul Maichii Domnului", pe "Arghir Crăişoru" etc, oprindu-i de a citi chiar şi aceste cărticele.

Cu ajutorul şcolii, Imperiul Rus a reuşit să rusifice aproape desăvîrşit pătura cultă din Basarabia; cu ajutorul bisericii, ea nădăjduia să rusifice şi populaţia rurală. Au trecut peste un secol de dominaţie ţaristă şi apoi aproape 50 ani de dominaţie sovietică dar şi pînă azi ţăranul român de dincolo de Prut nu vorbeşte altă limbă decît cea românească, nu se roagă lui Dumnezeu decît în limba părinţilor şi bunicilor săi.

 

 

1856 - Retrocedarea judetelor Cahul, Ismail şi Bolgrad (Congresul de pace de la Paris)

Tratatul de la Paris din 1856 a pus capăt, în mod oficial, Războiului Crimeii dintre Imperiul Rus, pe de-o parte, si o aliantă a Imperiului Otoman, Regatului Piemontului, Celui de-al Doilea Imperiu Francez si Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei, pe de altă parte.

Basarabia rămânea, în continuare, în stăpânirea Imperiului Rus, dar partea sa sudică (Cahul, Bolgrad si Ismail si, implicit, controlul asupra gurilor Dunării) era retrocedată principatului romanesc al Moldovei.

 

1859 - UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE

24 Ianuarie 1859 -Unirea Principatelor Române cunoscută si ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1918) a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea si reprezintă unificarea vechilor state Moldova si Tara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza si de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova si la 24 ianuarie 1859 în Tara Românească.

Totusi, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală si economică între cele două tări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova si Tara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.

Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele tări, rezultat în urma unor Adunări Ad-hoc în 1857 a dus la Conventia de la Paris din 1858, o întelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două tări, cu guverne diferite si cu unele institutii comune.

La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei si Tării Românesti, aducându-le într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unionistilor din cele două tări, Cuza a unificat Parlamentul si Guvernul, realizând unirea politică.

Actul istoric de la 24 ianuarie 1859 reprezenta primul pas pe calea înfăptuirii statului national român unitar. Impusă sub o puternică presiune populară, cu deosebire la Bucuresti, alegerea ca domn al Tării Românesti a lui Alexandru loan Cuza avea să-si găsească o confirmare deplină la marea manifestare prilejuită de sosirea alesului natiunii în capitala munteană.

"Proclamarea Unirii" - Pictura de Theodor Aman

 

 

1860 - Alipirea Bucovinei la Galiţia

La numai un an de la Unirea Principatelor, Bucovina este alipita Ducatului Galitia prin decret imperial de catre Imperiul Austro-Ungar.

 

 

1878 - Judetele Cahul, Ismail si Bolgrad revin dinou
Rusiei.(Congresul de la Berlin)

Tratatul de la Berlin (13 iunie S.V. 1 iunie–13 iulie S.V. 1 iulie 1878), avea menirea de a revizui prevederile păcii de la San Stefano si a întări puterea Rusiei Tariste în partea de Sud-est a Europei, devenind astfel o putere regională. Prin acest tratat semnat în urma Conferintei de la Berlin se recunostea de facto independenta României.

Desi se anjaza să respecte toate prevederiile tratatului, Rusia a luat în considerare alipirea unor teritorii istorice care apartinuseră României: Judetul Cahul, Judetul Izmail si Judetul Bolgrad astăzi parte componentă a Ucrainei din 1991. Fată de această situatie, delegatia română, formată din primul ministru, Ion C. Brătianu, si din ministrul de externe, Mihail Kogălniceanu, a protestat, în timpul lucrărilor Congresului de la Berlin, arătând justetea faptului că se recunostea independenta României si că Dobrogea si Delta Dunării reveneau Dării-mamă, arătând totodată că aceste teritorii istorice sunt în componenta României, si aici trebuie să rămână.

Cele 7 mari puteri europene participante au fost: Germania, Marea Britanie, Austro-Ungaria, Franta, Imperiul Otoman, Italia si Rusia, iar cel care a dat dovadă de abilitate diplomatică deosebită si care a influentat decisiv luarea hotărârilor a fost cancelarul german Otto von Bismarck.

Tratatul de pace de la Berlin avea în vedere ca toti participantii să ia în considerare aportul României pe plan militar, la câstigarea Războiului de Independentă al României din 1877-1878 care consfintea independenta României.

 

 

1918 - MAREA UNIRE


Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia - 1918

27 martie 1918 - Sfatul Ţării Republicii Democratice Moldoveneşti declară : Basarabia, în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră si vechile granite cu Austria, ruptă acum o suta si mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric si a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure sa-si hotarasca soarta lor, de azi înainte si pentru totdeauna se uneste cu mama sa România."


28 noiembrie - Congresul general al Bucovinei, întrunit la Cernăuţi a votat unirea necondiţionată a acestei provincii cu patria mamă.
1 decembrie 1918- România îşi reîntregeşte graniţele istorice.

 

 

 

 

 

1939 PACTUL RIBENTROP-MOLOTOV

Pactul Ribbentrop-Molotov, cunoscut si ca Pactul Stalin-Hitler, a fost un tratat de neagresiune încheiat între Uniunea Sovietică si Germania nazistă, semnat la Moscova, la 23 august 1939 de ministrul de externe sovietic Viaceslav Molotov si ministrul de externe german Joachim von Ribbentrop, în prezenta lui Stalin. Referitor la Europa de sud-est, partea sovietică îsi accentuează interesul pentru Basarabia. Partea germană îsi declară totalul dezinteres fată de acest teritoriu, deci nu are obiectii fată de eventuale schimbări de granită în favoarea Uniunii Sovietice; Acest protocol va fi considerat de ambele părti ca strict secret.


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1940 - Armata Roşie a ocupat întregul teritoriu al Basarabiei, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa

 

1941 - În urma campaniei miltare din vara anului 1941 teritoriile româneşti răpite de URSS în iunie 1940 au fost reintegrate în graniţele României.

 

1944 - România pierde Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa. În urma Convenţiei de armistiţiu cu Naţiunile Unite graniţa de est a României revine la liniile trasate de sovietici în luna iunie 1940.

 

 

 

Index | Despre | Misiune | Viziune | Statut | Organizare | Filiale | Rapoarte | Evenimente |Galerie | Calendar | Proiecte | Parteneriate | Media | Articole | Publicatii | Arhiva | Istoric-Doc | Legaturi | Cultura | Harta Site | Blog | Comentarii | Opinie | Contact

Pagina sus

 

  •  

    Apreciaţi pagina noastră de facebook pentru a fi la curent cu noile acţiuni ACPBB

     
       

    Parteneri

    DRP

    UNIBUC

    Hurmuzachi

    Institutul Limbii Romane

    convergente europene

    Romania Breaking News

    Centru Bucovinean de Arta

    Secțiune parteneri în curs de actualizare...

    • Directioneaza 2% din valoarea impozitului dvs. catre Asociatia Culturala Pro Basarabia si Bucovina, sprijinind astfel activitațile Asociației în beneficiul Identității Naționale Românești și a Reîntregirii Neamului Românesc!
      » Formularul 230 »