Javascript DHTML Drop Down Menu Powered by dhtml-menu-builder.com
2
Pagină dedicată in memoria lui:
VALERIU GRAUR
…un patriot, un erou, un nume de legendă, un destin zbuciumat, un suflet luminos, un capitol aparte în istoria luptei de rezistenţă
a românilor basarabeni
 

VALERIU GRAUR

…un patriot, un erou, un nume de

legendă, un destin zbuciumat, un suflet

luminos, un capitol aparte în istoria luptei

de rezistenţă a românilor basarabeni

VALERIU GRAUR
23 DECEMBRIE 1940 – 15 SEPETEMBRIE 2012

Valeriu  Graur a petrecut în închisorile comuniste cei mai frumoşi ani ai vieţii sale. A intrat în ele copil şi a ieşit om bătrân. Cel puţin aşa îi plăcea lui să spună. Acolo, în celula sa de lagăr stalinist-hruşciovist-brejnevist, a învăţat să-şi iubească şi mai mult Neamul, pentru care merită să te sacrifici. Acesta e crezul lui lăsat drept testament pentru urmaşi. Valeriu Graur face parte din aceeasi familie de oameni curajosi, care merita respectul si recunostiinta tuturor, omul de care mi-i dor, ca si de idealul pentru care acesta si-a jertfit tineretea si pe altarul caruia si-a pus viata ca pe o ofranda
Miscarea de Eliberare Nationala din Basarabia ii datoreaza multe…

Acad. Nicolae DABIJA

Valeriu  Graur  a  intrat in panteonul  Eroilor  Neamului  Romanesc iar  memoria  sa  a  devenit  nepieritoare  pentru  noi  si pentru  urmasii  nostri . Poate  ca  intr-o  zi se vor gasi  resurse si pentru  un  monument  inchinat  celor ce au luptat si au suferit  pentru  identitatea romaneasca, pentru neamul romanesc.

Dacian  Dumitrescu, Consilier de presa ACPBB

 

 

...sambata, 15 septembrie, la Bucuresti, in urma unei boli nemiloase, a murit patriotul si fostul disident basarabean Valeriu Graur. Avea doar 72 de ani.

Valeriu Graur a fost unul dintre luptatorii Frontului National Patriotic din Basarabia, organizatie conspirativa antisovietica si anticomunista, ce a activat in anii '60-70 ai secolului trecut in URSS.

…A fost deportat in Siberia impreuna cu parintii sai, la 13 iunie 1941, pe cand avea doar 6 luni. A fost calificat, pe cand nici nu stia sa vorbeasca, “dusman al poporului”…

…Acolo, in orasul Tomsk (din Siberia) s-au nascut cei doi frati ai lui Valeriu: Ioan, Vladimir si sora Lilia…
…dupa moartea lui Stalin, in noiembrie 1956, Vasile Graur (tatal lor) obtine permisiunea sa plece in Romania: el, sotia si cei patru “rusi” mititei…

…In 1959 dupa ce termina liceul…insista sa se intoarca in tara unde a crescut si cu toate rugamintile parintilor trece Prutul…Nu Bucurestii, ci Tiraspolul a reusit sa-l faca roman…

…in 1969 se transfera la Chsinau, ca profesor de Fizica si matematica la scoala nr. 22. Face parte din Frontul National Patriotic, initiat de Alexandru Usatiuc, o miscare de reziatenta patriotica, care-si pusese ca scop constienizarea populatiei, developarea absurditatilor privind legitimitatea ocuparii de catre Rusia a acelor teritorii, sau cele care vizau limba, istoria, identitatea acestora, unul din amendamente fiind informarea opiniei publice internationale despre genocidul la care este supus poporul romanesc al Basarabiei de catre puterea sovietica…

...alaturi de alti patrioti pune bazele Frontului National Patriotic din Basarabia. Din organizatie au mai facut parte Alexandru Usatiuc-Bulgare, Gheorghe Ghimpu, Alexandru Soltoianu si altii.
In lupta lor, patriotii basarabeni au incercat sa gaseasca sprijin in Romania.

... in iunie 1970, Alexandru Usatiuc-Bulgare s-a deplasat la Bucuresti si a cerut audienta la Nicolae Ceausescu. Dupa ce „conducatorul” a refuzat sa-l primeasca, acesta i-a expediat scrisoarea prin posta. (Scrisoarea se afla in calitate de corp delict in dosarul penal instrumentat contra celor nominalizati care se pastreaza in arhiva SIS.)

Documentul denunta politica de deznationalizare a romanilor basarabeni practicata de autoritatile sovietice, prin limitarea limbii romane si rusificarea fortata, falsificarea istoriei, inchiderea scolilor si bisericilor romanesti si multe altele. Ceausescu insa a trimis scrisoarea pe adresa sefului KGB din URSS, Andropov, astfel deconspirandu-i pe luptatori.

In urma denuntului ceausist, cei patru au fost arestati si condamnati la ani grei de inchisoare: Alexandru Usatiuc - 7 ani de lagar de munca fortata si 5 ani de deportare in Siberia, Alexandru Soltoianu – 6 ani de lagar si 5 ani deportare, Gheorghe Ghimpu -6 ani de lagar. Valeriu Graur se afla in trenul Moscova – Bucuresti , in radioul portabil ascunsese un material pentru postul Europa Libera. E arestat chiar in cupeu si dus in penitenciarul din Chisinau. E interogat de dimineata si pana seara cateva luni la rand. E condamnat la 4 ani de regim sever in lagarul din Mordovia…Iese din lagar in 1976…
…Obtine, abia in august 1977, permisiunea sa plece la familia lui din Romania…

…Ajuns la Bucuresti, Valeriu Graur a scris mai multe materiale despre rezistenta basarabeana…el a oferit multe solutii, valabile si acum: …”AVEM SI ASTAZI ACEEASI ATITUDINE DE TOLERANTA FATA DE TOTI NEBASTINASII, (rusi n.m) DAR CONSIDERAM CA AVEM TOT DREPTUL DE A LE PRETINDE MACAR UN LUCRU, O POLITETE ELEMENTARA: TRAIND IN CASA NOASTRA, SA AIBA BUNAVOINTA SA INVETE LIMBA NOASTRA” scria el la 14 mai 1989”

“…CULTIVATI CONSTIINTA NATIONALA A BASARABENILOR, EA VA REZOLVA TOATE CELELALTE PROBLEME” scria intr-o scrisoare de la 20 iunie 1989
…”SA FITI UNITI”

In Romania a activat ca militant neobosit pentru drepturile romanilor basarabeni in Asociatia Culturala Pro Basarabia si Bucovina, in cadrul carea a detinut pentru o perioada functia de presedinte si mai apoi pana la final cea de Membru al Comitetului Executiv al Consiliului National al Asociatiei ACPBB.

Dupa decesul lui Valeriu Graur, singurul fost membru al Frontului National Patriotic in viata este Alexandru Soltoianu, care locuieste la Moscova si va sosi toamna curenta la Chisinau.

Funeraliile lui Valeriu Graur au avut loc marti, 18 septembrie, la biserica Sf. Ierarh Nicolae din cartierul Damaroaia din Bucuresti, inmormantarea a avut loc la cimitirul din acelasi cartier.

- - - - - - - - - - -

 

Referinte in media despre trecerea in eternitate a marelui patriot Valeriu Graur

A MURIT VALERIU GRAUR de TOMA ROMAN Jr.
Eram undeva pe lângă Brașov, încercând să văd dacă mai știe cineva ceva despre fostul secretar general al PCR, asasinat în 1946, Ștefan Foriș, când am primit un telefon de pe un număr pe care nu-l știam. Era fata domnului Valeriu Graur, care m-a anunțat că pe 15 septembrie a murit tatăl ei. Avea doar 72 de ani. Istoria rezistentului basarabean Valeriu Graur o puteți citi pe acest site, sub titlul ”O poveste fabuloasă”. Menționez doar că dl Graur fost unul dintre puținii români basarabeni care s-a implicat într-o mișcare organizată fățiș antisovietică și a militat pentru păstrarea culturii și limbii române în Republica Moldova, s-a opus rusificării forțate coordonate de la Moscova. Din păcate, în ultimii ani, puțini și-au mai adus aminte despre el și camarazii săi din Frontul Național Patriotic, oameni care au plătit cu ani grei de gulag opoziția față de URSS. Valeriu Graur era ultimul supraviețuitor din conducerea mișcării subterane pe care am menționat-o, o arhivă vie, care, din păcate, nu a fost suficient valorificată. Eu personal, am publicat un interviu amplu cu domnia sa în Jurnalul Național și am organizat o conferință cu tinerii liberali, cărora le-au vorbit dl. Graur și dl. Mircea Druc.
M-a șocat faptul că autoritățile române nu au reacționat în nici un fel la decesul domnului Graur, nici măcar Departamentul pentru Românii de Pretutindeni nu a trimis un comunicat de condoleanțe. Cred sincer că dl. Graur merita mult mai mult și propun public, ca măsura reparatorie, măcar decorarea sa post-mortem. Fără să încerc să scot fraze sforăitoare, cred că a fost un patriot sincer și a avut merite reale pentru păstrarea indentității naționale românești în Basarabia.
Dumnezeu să-l ierte!
sursa: http://www.stelian-tanase.ro/zona-libera/a-murit-valeriu-graur-de-toma-roman-jr/

 

S-a stins din viaţă fostul disident basarabean Valeriu Graur
Fostul membru al unei organizații conspirative antisovietice ce a activat în RSSM în anii 70-începutul anilor 80 ai secolului trecut a încetat din viață sâmbătă, la Bucureşti, din cauza unei boli grave.
Valeriu Graur a fost membru al Frontului Naţional Patriotic din Basarabia, din care au făcut parte şi regretaţii Gheorghe Ghimpu, Alexandru Usatiu-Bulgăr. După decesul lui Valeriu Graur, singurul fost membru al Frontului Naţional Patriotic rămas în viață este Alexandru Șoltoianu, care locuiește la Moscova și va sosi în această toamnă la Chișinău, anunţa Centrul de Tehnologii Media, într-un comunicat de presă.
Valeriu Graur s-a născut la 23 decembrie 1940 în oraşul Reni, Ucraina (Basarabia de Sud). La vârsta de şase luni a fost deportat împreună cu părinții în Siberia. În ultimii ani ai vieții sale a trăit la București. Funeraliile lui Valeriu Graur vor avea loc mâine, cu începerea de la ora 13.00, la biserica "Sf. Ierarh Nicolae" din cartierul Dămăroaia din București, după ce va fi înmormântat la cimitirul din același cartier.
sursa: http://www.adevarul.ro/moldova/actualitate/A_decedat_Valeriu_Graur_0_775722663.html

 

IN MEMORIAN - VALERIU GRAUR . A murit patriotul si fostul disident basarabean Valeriu GRAUR
Patriotul si fostul disident basarabean Valeriu GRAUR a incetat din viata, sambata, 15 septembrie, la Bucuresti, in urma unei boli nemiloase.

Valeriu Graur a fost unul dintre luptatorii Frontului National Patriotic din Basarabia, organizatie conspirativa antisovietica si anticomunista, ce a activat in anii '60-70 ai secolului trecut in URSS. Din organiza?ie au mai facut parte Alexandru Usatiuc-Bulgare, Gheorghe Ghimpu, Alexandru Soltoianu ?i al?ii.
In lupta lor, patrio?ii basarabeni au incercat sa gaseasca sprijin in Romania. Cu acest prilej, in iunie 1970, Alexandru Usatiuc-Bulgare s-a deplasat la Bucure?ti ?i a cerut audien?a la Nicolae Ceau?escu. Dupa ce „conducatorul” a refuzat sa-l primeasca, acesta i-a expediat scrisoare

a prin po?ta. (Scrisoarea se afla in calitate de corp delict in dosarul penal instrumentat contra celor nominaliza?i care se pastreaza in arhiva SIS.)

Documentul denun?a politica de deznationalizare a romanilor basarabeni practicata de autoritatile sovietice, prin limitarea limbii romane ?i rusificarea for?ata, falsificarea istoriei, inchiderea scolilor si bisericilor romanesti si multe altele. Ceausescu insa a trimis scrisoarea pe adresa ?efului KGB din URSS, Andropov, astfel deconspirandu-i pe luptatori.

In urma denun?ului ceau?ist, cei patru au fost aresta?i ?i condamnati la ani grei de inchisoare: Alexandru Usatiuc - 7 ani de lagar de munca fortata ?i 5 ani de deportare in Siberia, Alexandru Soltoianu – 6 ani de lagar si 5 ani deportare, Gheorghe Ghimpu -6 ani de lagar ?i Valeriu Graur - 4 ani priva?iune de libertate.

Dupa decesul lui Valeriu Graur, singurul fost membru al Frontului National Patriotic in via?a este Alexandru ?oltoianu, care locuie?te la Moscova ?i va sosi toamna curenta la Chi?inau.
Valeriu Graur s-a nascut la 23 decembrie 1940 in or. Reni, Ucraina (Basarabia de Sud). La varsta de 6 luni (13 iunie 1941) a fost deportat impreuna cu parin?ii in Siberia. In ultimii ani ai vie?ii sale a trait la Bucure?ti.

Funeraliile lui Valeriu Graur vor avea loc mar?i, 18 septembrie, cu incepere de la ora 13-00, la biserica Sf. Ierarh Nicolae din cartierul Damaroaia din Bucure?ti, urmand sa fie inmormantat la cimitirul din acela?i cartier.
sursa: http://www.romaniantribune.net/a6201_IN_MEMORIAN_-_VALERIU_GRAUR__A_murit_patriotul_si_fostul_disident_basarabean_Valeriu_GRAUR.aspx


Liberate, te iubim! Şi-atunci, de ce nu ne-ai iubi şi tu?!
Valeriu Graur a petrecut în închisorile comuniste cei mai frumoşi ani ai vieţii sale. A intrat în ele copil şi a ieşit om bătrân. Cel puţin aşa îi plăcea lui să spună. Acolo, în celula sa de lagăr stalinist-hruşciovist-brejnevist, a învăţat să-şi iubească şi mai mult Neamul, pentru care merită să te sacrifici. Acesta e crezul lui lăsat drept testament pentru urmaşi.

Prima dată a văzut Siberia când împlinise 6 luni: prunc fără vină, declarat de sovietici „duşman al poporului” (ca şi cum se ştia de pe atunci ce gândeşte), a fost deportat împreună cu părinţii săi din Reni, iar odată cu ei şi toţi românii din acest oraş de pe malul Dunării, ca în casele lor să fie strămutate familii de ruşi din Siberia, de ucraineni ş.a., pentru a schimba componenţa etnică a acestei vechi localităţi româneşti.

Un bunic, Ion Graur, a fost împuşcat de sovietici în 1941 în închisoarea din Nijni Taghil, pentru că fusese învăţător al mai multor generaţii de copii din Reni, iar un alt bunic, Dumitru, a fost ucis în Siberia în 1942, pentru că vorbea prin somn în limba română.

Acolo, în oraşul Omsk din Siberia, i s-au născut cei doi fraţi şi o soră, care – ca să fie salvaţi de părinţi – au fost făcuţi ruşi: i-au trecut în certificatele de naştere ruşi, i-au dat la şcoli ruseşti, iar părinţii comunicau cu ei doar ruseşte şi, numai când adormeau, mama şi tata vorbeau în şoaptă în limba lor de acasă.

Până la vârsta de 16 ani, Valeriu n-a cunoscut limba română, se considera rus şi unica limbă pe care o vorbea era rusa.

În 1956, familia Graur obţine permisiunea să se mute din Siberia în România. Dar dorul de Omskul „natal” îl face pe Valeriu să ceară repatrierea în URSS.

Vine la Tighina, iar de aici devine student la Facultatea de Fizică şi Matematică a Institutului Pedagogic din Tiraspol.

Nu Bucureştiul, ci Tiraspolul a reuşit să-l facă român.

La Tiraspol l-a cunoscut pe Gheorghe Ghimpu, dar a cunoscut şi alţi patrioţi basarabeni.

Se încadrează în Frontul Naţional Patriotic, iniţiat de Alexandru Usatiuc-Bulgăre.

E arestat în 1970.

E trimis a doua oară către Temniţele din Siberia (un alt nume pentru Uniunea Euroasiatică în care vrea să ne aducă Voronin), împreună cu Gheorghe Ghimpu, Alexandru Usatiuc-Bulgăre şi Alexandru Şoltoianu, pentru că aceştia avuseseră curajul să-i scrie lui Nicolae Ceauşescu despre fărădelegile sovietice în aşchia de ţară peste care se lăţise Imperiul de la Răsărit: rusificarea forţată a basarabenilor, interzicerea limbii române, falsificarea istoriei, demolarea bisericilor, închiderea şcolilor cu predare în limba băştinaşilor, deportările masive în Siberia şi Kazahstan, care continuau.

Şeful securităţii lui Nicolae Ceauşescu, Ion Stănescu, a readresat mesajul lor picurat de lacrimi lui Leonid Brejnev, astfel sacrificându-i ca pe nişte miei de Paşti.

Basarabeanul nostru, după ce-a ieşit din închisoare, a rugat să fie lăsat să plece în România.

A locuit în Bucureşti, unde n-a cerut răsplată pentru jertfa sa patriotică. A trăit sărac şi într-un anonimat total. (Acolo toţi sunt români şi toţi sunt patrioţi, nu?!)

Legea bunei-cuviinţe l-a îndemnat să nu se bată cu pumnul în piept pentru faptul că şi-a dat seama, încă pe când era profesor şcolar la Căinari, că, desprinsă de România, Basarabia are doar trecut şi nici un viitor.
Valeriu Graur trecuse prin iad, dar păstrase o calitate a creştinilor dintâi – el nu putea urî. Nu l-am auzit niciodată blestemându-şi călăii, vorbea mai degrabă cu milă despre ei. Ca şi despre impostura care, mai ales după 1990, elogia securitatea românească pentru că-i trădase c-ar iubi mai mult România decât „adevărata lor patrie”, URSS.
Omul Valeriu Graur a plecat la Domnul, lăsând în urma lui legenda pe nume Valeriu Graur, o dovadă în plus a faptului că Dumnezeu ne iubeşte şi ne-a trimis, când am avut cea mai mare nevoie de ei, bărbaţi care să-şi asume demnitatea unui popor – captură de război – ce a fost decapitat, îngenuncheat şi învins în timp de pace.

Să nu-l uităm, aşa cum nu ne-a uitat nici el pe noi, cei născuţi şi nenăscuţi încă, atunci când s-a ridicat, în numele unui întreg Neam, din genunchi şi a spus:
– Liberate, te iubim! Şi-atunci, de ce nu ne-ai iubi şi tu?!

sursa: http://www.hotnews.md/articles/view.hot?id=16688

 

Valeriu  Graur  a  intrat in panteonul  Eroilor  Neamului  Romanesc

Patriotul și fostul disident basarabean Valeriu GRAUR a încetat din viață, sambata, 15 septembrie, la Bucuresti, in urma unei boli nemiloase.
Valeriu Graur a fost unul dintre luptătorii Frontului Naţional Patriotic din Basarabia, organizație conspirativă antisovietică şi anticomunistă, ce a activat în anii '60-70 ai secolului trecut în URSS. Din organizație au mai facut parte Alexandru Usatiuc-Bulgăre, Gheorghe Ghimpu, Alexandru Şoltoianu și alții.
În lupta lor, patrioții basarabeni au încercat să găsească sprijin în România. Cu acest prilej, în iunie 1970, Alexandru Usatiuc-Bulgăre s-a deplasat la București și a cerut audiență la Nicolae Ceaușescu. După ce „conducătorul” a refuzat să-l primească, acesta i-a expediat scrisoarea prin poștă. (Scrisoarea se află în calitate de corp delict în dosarul penal instrumentat contra celor nominalizați care se păstrează în arhiva SIS.)
Documentul denunța politica de deznaţionalizare a românilor basarabeni practicată de autorităţile sovietice, prin limitarea limbii române și rusificarea forțată, falsificarea istoriei, închiderea şcolilor şi bisericilor româneşti şi multe altele. Ceauşescu însă a trimis scrisoarea pe adresa șefului KGB din URSS, Andropov, astfel deconspirându-i pe luptători.
În urma denunțului ceaușist, cei patru au fost arestați și condamnaţi la ani grei de închisoare: Alexandru Usatiuc - 7 ani de lagăr de muncă forţată și 5 ani de deportare în Siberia, Alexandru Şoltoianu – 6 ani de lagăr şi 5 ani deportare, Gheorghe Ghimpu -6 ani de lagăr și Valeriu Graur - 4 ani privațiune de libertate.
După decesul lui Valeriu Graur, singurul fost membru al Frontului Naţional Patriotic în viață este Alexandru Șoltoianu, care locuiește la Moscova și va sosi toamna curentă la Chișinău.
Valeriu Graur s-a născut la 23 decembrie 1940 în or. Reni, Ucraina (Basarabia de Sud). La vârsta de 6 luni (13 iunie 1941) a fost deportat împreună cu părinții în Siberia. În ultimii ani ai vieții sale a trăit la București.
Funeraliile lui Valeriu Graur au avut loc marți, 18 septembrie, cu începere de la ora 13-00, la biserica Sf. Ierarh Nicolae din cartierul Dămăroaia din București, înmormântarea a avut loc la cimitirul din același cartier.

(...AZI   18 SEPTEMBRIE,A  AVUT  LOC  SLUJBA  RELIGIOASA  SI  INHUMAREA  PATRIOTULUI  EROU  VALERIU  GRAUR . a fost evocata personalitatea  profesorului  si  scriitorului  si  marelui  erou  si  luptator  Roman  Valeriu  Graur , despre  suferintele  sale  in  cele  doua  depotari  in  Siberia  , despre lupta  secreta  dusa  de  domnia  sa  in  slujba  Neamului  Romanesc . Apoi  a  vorbit  scriitorul  Mihai  Prepelita  care  l-a  si  cunoscut  personal  oferind  amanunte  relevante  despre  biografia  si  activitatea acestui  adevarat  martir  . Au  participat  la  slujba , la  inhumare si  parastas  : sotia  , fiica  si ginerele  , rude , ambasadorul  R. Moldova  la  Bucuresti  dl Renita , fostul  prim - ministru  Mircea  Druc , fostul  ministru al  invatamantului  Matcas , fostul  presedinte  al  Asociatiei  Culturale  " Pro  Basarabia  si  Bucovina "  Gheorghe  Manu , actualul  vicepresdinte  al  aceleiasi  asociatii  Gheorghe  Ionaşcu , sotia  patriotului  erou  Gheorghe  Ghimpu ( fratele  fostulu  Presedinte  Mihai  Ghimpu ) , George  Simion  de  la  Platforma  " Actiunea  2012 " si  multi  prieteni  , in  total  cam  70  de  persoane . Dupa  inhumare  parastasul  s-a  facut la  Restaurantul  " Potcoava  "  din  Giulesti . Am  avut  onoarea  sa  stau  la  masa  cu  fostul  Prim  Ministru  Mircea  Druc  si  cu  fostul  ministru  Matcas . Au  fost  evocate  vremurile  de  cumplita  opresiune  sovietica  suferite  de  romanii  din  Basarabia  pentru  simpla  " vina  " ca  erau  romani . Dl  Mircea  Druc  a  relatat  cum  au  fondat  miscarea   de  rezistenta  nationala  " Frontul  National  Roman  " in  R. S.S. Moldoveneasca  in  1970 , circa  30  de  romani curajosi  si  dedicati  total  cauzei  nationale . Apoi  au  fost  prinsi  cei  patru  de  catre  KGB  , printre  care  Valeriu  Graur  si  Gheorghe  Ghimpu . In  ciuda  torturilor  cei  patru  nu  si-au  denuntat  camarazii  de  lupta  si  au  fost singurii  trimisi  in  Siberia  pe  perioade  ntre  5 si  7  ani . Asta  dupa  ce  Valeriu  Graur  mai  fusese  deportat  in  Siberia  cu  parintii  in  1941  , la  varsta  de  6  luni  ! In  timpul  parastasului  a  sunat  din  R. Moldova  profesorul  Valeriu  Ostas - eminent  patriot care  a  prezentat  un  mesaj  de  condoleante din  partea  " causenenilor " apoi  a  dat  la  telefon  pe  profeorul  Petru  Rimbu  din  Cainari , unde  a  predat  Valeriu  Graur  si  care  a  si  locuit  in  aceeasi  casa  cu  marele  patriot erou . Petru  Rimbu a  prezentat un  mesaj  de  condoleante sotiei  lui  Valeriu  Graur . Dl  Mircea  Druc  povestit  pana  la  final  multe  lucruri  cutremuratoare  petrecute  in  Basarabia si  Bucovina in  timpul  ocupatiei  sovietice , lucruri  care  ar  trebui  cunoscute  si  studiate  de  tineret  si  de  intreaga  lume  pentru  ca  astfel  de  atrocitati  sa  nu  se mai  repete  niciodata . la  orele  18.00  am  plecat  pe  la  casele  noastre  cu  sentimentul  ca Valeriu  Graur  a  intrat in panteonul  Eroilor  Neamului  Romanesc iar  memoria  sa  a  devenit  nepieritoare  pentru  noi  si pentru  urmasii  nostri . poate  ca  intr-o  zi vom  strange  bani  pentru  un  monument  inchinat  celor ce au luptat si au suferit  pentru  identitatea romaneasca . )

Dacian  Dumitrescu

sursa: http://www.rbnpress.info/wp/valeriu-graur-a-intrat-in-panteonul-eroilor-neamului-romanesc/

 

A murit patriotul și fostul disident basarabean Valeriu Graur
Patriotul și fostul disident basarabean Valeriu GRAUR a încetat din viață, sambata, 15 septembrie, la Bucuresti, in urma unei boli nemiloase.
Valeriu Graur a fost unul dintre luptătorii Frontului Naţional Patriotic din Basarabia, organizație conspirativă antisovietică şi anticomunistă, ce a activat în anii ’60-70 ai secolului trecut în URSS. Din organizație au mai facut parte Alexandru Usatiuc-Bulgăre, Gheorghe Ghimpu, Alexandru Şoltoianu și alții.
În lupta lor, patrioții basarabeni au încercat să găsească sprijin în România. Cu acest prilej, în iunie 1970, Alexandru Usatiuc-Bulgăre s-a deplasat la București și a cerut audiență la Nicolae Ceaușescu. După ce „conducătorul” a refuzat să-l primească, acesta i-a expediat scrisoarea prin poștă. (Scrisoarea se află în calitate de corp delict în dosarul penal instrumentat contra celor nominalizați care se păstrează în arhiva SIS.)
Documentul denunța politica de deznaţionalizare a românilor basarabeni practicată de autorităţile sovietice, prin limitarea limbii române și rusificarea forțată, falsificarea istoriei, închiderea şcolilor şi bisericilor româneşti şi multe altele. Ceauşescu însă a trimis scrisoarea pe adresa șefului KGB din URSS, Andropov, astfel deconspirându-i pe luptători.
În urma denunțului ceaușist, cei patru au fost arestați și condamnaţi la ani grei de închisoare: Alexandru Usatiuc – 7 ani de lagăr de muncă forţată și 5 ani de deportare în Siberia, Alexandru Şoltoianu – 6 ani de lagăr şi 5 ani deportare, Gheorghe Ghimpu -6 ani de lagăr și Valeriu Graur – 4 ani privațiune de libertate.
După decesul lui Valeriu Graur, singurul fost membru al Frontului Naţional Patriotic în viață este Alexandru Șoltoianu, care locuiește la Moscova și va sosi toamna curentă la Chișinău.
Valeriu Graur s-a născut la 23 decembrie 1940 în or. Reni, Ucraina (Basarabia de Sud). La vârsta de 6 luni (13 iunie 1941) a fost deportat împreună cu părinții în Siberia. În ultimii ani ai vieții sale a trăit la București.

sursa: http://www.ioncoja.ro/amestecate/a-murit-patriotul-si-fostul-disident-basarabean-valeriu-graur/

 

 

INTERVIURI SI ARTICOLE DESPRE VIATA LUI VALERIU GRAUR:

 

Povestea fabuloasă a unui rus care s-a trezit român

Domnul Valeriu Graur are o poveste halucinanta. Crescut in deportare in Siberia, pana in tinerete a fost un nationalist rus convins. Emigrat in Romania si apoi in RSS Moldoveneasca si-a dat seama ca este de fapt roman si a participat la fondarea Frontului Patriotic National, o formatiune subversiva antisovietica. A fost denuntat KGB-ului chiar de catre Securitatea 'patriotului' Ceausescu, fapt care l-a costat o alta deportare in gulag. Ne-a acordat un interviu despre istoria sa si a grupului Usatiuc-Ghimpu.
Rep: V-ati nascut la Reni, in sudul Basarabiei, dar ati copilarit in Siberia...
V.G.: La 6 luni ne-au deportat. Am stat in Siberia 15 ani. Parintilor mei, ambii romani moldoveni, le era frica sa vorbeasca romaneste cu noi, copiii, asa ca prima mea limba a fost rusa. Ai mei se temeau sa nu fie acuzati de nationalism burghez daca vorbeau romaneste. Tata, care era in momentul deportarii student la conservatorul din Cernauti vorbea perfect rusa, provenea dintr-o familie de invatatori cu stare din Reni. Mama, cu doar 7 clase, vorbea cu accent moldovenesc. Pe strada, la scoala, vorbeam doar rusa, ma consideram rus.
Rep: De ce v-au deportat familia?
V.G.: Fara explicatii, i-au luat de acasa in toiul noptii, in 13 iunie 1940. In Siberia au stat sub controlul NKVD-ului, ne-au tot mutat dintr-un sat in altul, sa munceasca ai mei la kolhoz-uri. Erau cu noi oraseni, intelectuali, si asa numitii culaci, chiaburi. Deportarile se faceau in urma unor turnatorii. Cred ca familia mea a fost dusa din cauza unui unchi din partea mamei, care a mers la niste actiuni legionare, fara sa fi fost inscris vreodata la ei. Pe o banuiala din asta luau toata familia. Tata nici nu trebuia sa fie ridicat. Avea alt nume de familie decat mama, nu erau luati cu acte, fiindca familia lui se opusese, era o mezalianta pentru un director de scoala, ca bunicul, sa aiba o nora 'taranca'. Ai mei stateau impreuna, insa, l-a luat NKVD-ul si pe tata si l-au acuzat, la gara, ca e ofiter roman in rezerva. Saracul Graur, directorul de scoala, a fost impuscat in inchisoare in Siberia, la Nijni Tail. Il turnase cineva ca a fost taranist.
Rep: Cum a scapat familia din deportare?
V.G.: La 16 ani, pe vremea lui Hrusciov, familia a primit dreptul sa plece. Eu eram nemultumit, simteam ca mediul meu e la Tomsk, in Siberia. Dupa moartea lui Stalin, parintii incepusera sa vorbeasca romaneste, despre Basarabia, dar nu ma interesa. Am venit direct in Romania, familia bunicii din partea tatalui stateau la Calarasi. Printr-o minune, ne-au dat voie sa ne reintregim familia. Mie nu imi placea, ma consideram 'om sovietic', rus, ma simteam strain. Tata nu era primit la lucru, era intrebat de ce a plecat din 'tara socialismului'. Pana la urma a gasit, culmea, la un Sovrom, in 1957. Pe mine m-au dat la o scoala cu limba de predare rusa, in Bucuresti pe strada Sandor Petoffi, unde aveam in general colegi lipoveni, am stat la internat cu ei. Eu ramasesem si cetatean sovietic, eram komsomolist. Cand am terminat liceul, am vrut sa plec in 'patria mea', URSS.
Rep: Familia cum a reactionat?
V.G.: S-au opus, dar nu aveau ce sa-mi faca, eram major. Am ajuns la Tighina. Abia aici mi-am dat seama ca gresisem. Plecasem din 'micul Paris' si ajunsesem intr-o zona inapoiata intelectual, supusa rusificarii. In 1940 si 1944 toti intelectualii romani din orasele Basarabiei se refugiasera sau fusesera deportati, executati. Orasele aveau o elita rusa adunata din toata Uniunea, care rusifica, asimila. Elementul romanesc era la tara sau in orasele mici, cum erau Cahul, Soroca, Orhei. Taranii vorbeau romaneste cum auzisem dupa Prut. Am intrat la facultate la Tiraspol, la o sectie pedagogica de fizica-matematica cu predare in 'limba moldoveneasca'. Buneii lor ma imbratisau cand aflau ca vin din Romania. Colegii mei, fii de tarani din sate, erau ca mine. De la ei am aflat de deportari, de crime si am inceput sa ma simt roman. Am inceput sa citesc istorie si l-am cunoscut si pe Gheorghe Ghimpu (fratele lui Mihai Ghimpu, actualul presedinte al Parlamentului Republicii Moldova n.n.), care se considera de atunci roman.
Rep: Cum a aparut ideea Frontului Patriotic National?
V.G.: Prin 1968, dupa interventia din Cehoslovacia, am inceput sa ne miscam. Eu ajunsesem, dupa aventuri, profesor la Chisinau. Am vazut ca Ceausescu i-a sfidat pe rusi si am inceput si noi o miscare formata din intelectuali romani, feciori de tarani care facusera scoala. Ascultam Radio Bucuresti, citeam istorie, vorbeam liber. Ghimpu, cu care eram prieten, mi-a propus sa intru intr-o miscare organizata, care sa militeze pentru limba romana, grafie latina si in final unirea cu Romania. El era doctorand la biofizica la Moscova, dar venea des la Chisinau. Eram organizati conspirativ, eu il aveam legatura superioara pe Ghimpu, la randul meu racolasem 2-3 prieteni care nu se stiau intre ei ca membri. Pe Alexandru Usatiuc-Bulgar, seful Frontului, nu il cunosteam. Estimez ca eram implicati cam 250 de oameni.
Rep: Cum a cazut Frontul?
V.G.: Dupa 1965 a fost o miscare puternica pentru alfabetul latin. Fusesera represalii, au dat afara cadre didactice, chiar ministri din Moldova. Au fost concediate 40 de cadre de la Institutul Politehnic din Chisinau, de exemplu. Usatiuc, personal,in 1971, a facut un memoriu catre Nicolae Ceausescu in care explica represaliile si persecutiile la care sunt supusi romanii din Moldova. A reusit sa plece la Bucuresti, la rude si a mers la Consiliul de Stat sa ceara audienta. L-a primit un consilier, Predescu, care i-a spus sa astepte. Usatiuc a fost o zi la Galati, l-au cautat din partea lui Ceausescu, dar nu l-au gasit. El a lasat memoriul scris la Consiliul de Stat. La scurt timp, in decembrie 1971, Ion Stanescu, presedintele Consiliului Securitatii Statului din RSR i-a remis lui Yuri Andropov, seful KGB, o scrisoare care avea atasata memoriul lui Usatiuc. Posibil sa fi crezut Securitatea ca suntem ai KGB, pusi sa-i testam, dar totusi cred ca Stanescu a fost de rea credinta, ne-a tradat, el avea posibilitatea sa se informeze ce e cu noi. Au urmat arestarile si procesul.
Rep: Cum a avut loc procesul?
V.G.: In ancheta, lumea a reactionat bine. Datorita structurii conspirative nu au fost arestati foarte multi. Au reusit sa aduca vreo 30 de martori ai acuzarii si sa aresteze 10 oameni. KGB-ul, pornind de la Usatiuc si Ghimpu a luat tot ce insemnau notite, agende de telefoane, scrisori. In felul asta largeau cercul de suspecti. Voiau sa ne lipeasca de un alt grup de rezistenta de la Cernauti, condus de Soltoianu, cu care nu aveam legatura.
Rep: Pe dvs. v-au anchetat brutal?
V.G.: Nu, nu m-au batut, daca va referiti la asta. Ma amenintau din cand in cand ca ne incadreaza legal la un articol sa ne impuste, interogatoriile tineau de dimineata pana seara. Ne mai amenintau ca ne declara nebuni si ideea era groaznica, politicii supusi psihiatriei sovietice erau transformati in legume, inchisi singuri ani in sir. Anchetatorii mai importanti erau rusi, dar aveau si romani printre ei. La perchezitie la mine acasa, un roman din asta, prin exces de zel, mi-a confiscat un microfilm cu notele lui Karl Marx despre romani, care a fost proba la proces. Au lucrat ceva la traducerea insemnarilor mele. M-au incadrat la articolul cu 'propanganda si agitatie antisovietica cu scopul subminarii puterii sovietice'. Pedeapsa maxima era de 7 ani de inchisoare la care se adaugau 5 de deportare. Usatiuc a luat pedeapsa maxima, Ghimpu 6 ani plus deportare, eu 4 ani. Principala proba a fost ca aveam acasa un document gandit de Ghimpu pentru a fi transmis la Europa Libera. Eu trebuia sa plec in curand in Romania, de unde sa transmit documentul. Mi-au gasit asta acasa. Am facut o gafa, aflasem de la sotia lui Ghimpu, Lucica, faptul ca el a fost arestat, dar nu am distrus scrisoarea lui Ghimpu. In timpul anchetei, pana la proces, mi-au dat drumul acasa, special sa ma supravegheze, cu cine ma intalnesc. Chiar si asa, am reusit sa-i anunt pe altii din grup, prieteni ai mei, sa distruga tot. Multi dintre martori au minimalizat totul, au spus ca erau doar discutii la un vin si asta ne-a ajutat sa scapam mai usor.
Rep: V-au deportat imediat dupa proces in Mordovia?
V.G.: Am fost condamnat la regim sever de detentie, dar m-au dus in Mordovia, intr-un lagar mai mic, numai cu politici, cam 100. Cel putin nu riscam sa stau cu criminalii. In Mordovia era un moldovean, Simion Pavaluca, care statea acolo de 25 de ani, fiindca impuscase ca jandarm in razboi pe cineva. Mai erau partizani baltici din anii 50, evrei refuzniki. De mancare primeam terci din ovaz, casa, ceva legume si rar peste sarat. Am facut foarte multa carcera, fiindca nu am vrut sa semnez in inchisoare acte de colaborare cu KGB. Imi tot dadeau cate 15 zile de carcera, izolare completa si frig. Munceam, cand nu eram la carcera, sa cos manusi de salopeta. Nu ne scoteau din sarma ghimpata. Am stat acolo patru ani. La expirarea a doi ani de termen, au venit special sa ma determine sa ma pocaiesc chiar caghebistii din Chisinau. Voiau sa dau la radio o declaratie in care imi ceream scuze si imi turnam cenusa in cap, in schimbul libertatii. I-am refuzat.
Rep: Evreii sionisti aveau conditii mai bune?
V.G.: Am stat acolo cu unii interesanti, din grupul Kuznetsov-Dimshits, care au vrut sa deturneze un avion si sa fuga in Israel. Sefii lor erau la puscaria din orasul Vladimir, la izolare, dar cei mai mici erau cu mine. Pe ei ii mai duceau la Scearansk, in capitala Mordoviei, sa-i convinga sa abjure. Fiindca fusese scandal international cu ei, aveau drept la pachet, ceva conditii mai bune. Am ramas prieten cu ei si, mai tarziu, la Bucuresti, am scos un material catre Europa Libera printr-unul din ei.
Rep: Cum ati ajuns iar la Bucuresti?
V.G.: Dupa eliberarea din lagarul din Mordovia am stat un an sub supraveghere administrativa la Chisinau. Trebuia sa ma prezint des la militie, sa nu iau contact cu straini, sa nu plec din oras. Nu aveam voie, in mod expres, sa ma duc la concerte cu artisti din Romania, chiar daca atunci nu venea niciunul la Chisinau. Am depus actele sa plec in Romania, ceream reintregirea familiei, mi-au spus ca nu o sa plec nicaieri. Am scris iar, presedintelui Sovietului Suprem, Podgornai si procurorului general Roman Rudenko. Am amenintat ca o sa protestez in public. Fiindca nu voiau scandal, tocmai protestasera public niste evrei, mi-au dat drumul. In august 1977 am reusit sa plec.
Rep: Securitatea romana v-a luat direct in colimator?
V.G.: La inceput se faceau ca nu exist. Am stat patru luni fara munca. Kaghebistii imi oprisera la granita actele, diplomele. Dupa patru luni mi-au oferit, prin Fortele de Munca un post de pedagog la Liceul Grivita Rosie. Imediat, a aparut si un ofiter care m-a luat in grija. Mi-am dat seama ca Securitatea a pus un cuvant la angajarea mea. Cel care ma avea in grija parea interesat de tot ceea ce se petrece in Basarabia, a incercat sa ma racoleze ca turnator, dar i-am spus ca e sub statutul meu sa fiu un simplu turnator. Ii mai ziceam ce noutati aflam de acolo, cand veneau basarabeni aici. In 1982 am reusit sa trimit memoriul lui Ghimpu, refacut din memorie, la Europa Libera. Corespondam cu evreii din lagar, ajunsi in Israel. Scriam in rusa si dupa un timp mi-am dat seama ca nu imi deschid corespondenta, nu mai dispar scrisori, se saturasera sa mai traduca din rusa. Am trimis documentul unui fost camarad, Kaminski, ajuns redactor la Radio Israel. Il scrisesem pe foita de tigara si l-am bagat intr-o scrisoare. In decembrie 1982 a fost difuzat textul, jumatate de ora, a avut efect si in Basarabia si aici. M-am trezit imediat cu doi securisti, care nu stiau unul de altul, din unitati diferite. Mai tarziu a venit si cel care avea legatura in mod special cu mine. Culmea, asta i-a calmat pe ceilalti doi, dar mi-a spus insinuant ca 'KGB are maini lungi, ai grija'...
Rep: Pe Ion Stanescu, cel din cauza caruia ati ajuns in lagar, l-ati cunoscut dupa 1989?
V.G.: Nu, am tot asteptat sa ia legatura cu mine, sa-mi dea o explicatie, dar asa ceva nu s-a produs pana anul trecut, cand a murit. Cred ca era pe mana cu KGB cand ne-a tradat. Eu am aflat ca el ne-a turnat cand au iesit niste arhive ale KGB de la Chisinau, dupa 1990.
Rep: De ce credeti ca nimeni din grupul dvs. nu a ajuns mare politician in Moldova dupa 1989?
V.G.: Usatiuc avea un caracter mai dificil si in acelasi timp nu era un bun orator. Gicu Ghimpu a fost deputat in primul parlament liber de la Chisinau, dar apoi lui si altora ca el le-au luat locul 'patrioti' de prin CC al PCUS, Sovietul Suprem ori KGB. Au murit ambii, eu am ramas aici. Vreau sa va spun ca sunt foarte trist fiindca pentru cei de aici vad ca Basarabia nu prea mai exista. Trebuia sa fie acelasi lucru ca si ideea reunificarii Germaniei. S-a consumat avantul in anii 90 prin poduri de flori, in timp ce Ion Iliescu, de fapt, semna tratate cu URSS. Pacat ca e asa.

sursa: http://jurnalul.ro/special-jurnalul/povestea-fabuloasa-a-unui-rus-care-s-a-trezit-roman-603042.html

 

O POVESTE FABULOASĂ de TOMA ROMAN JR.
1. Cum a ajuns din rus român și din Gulag în Gulag
Până acum câteva săptămâni, habar nu aveam că în Basarabia, mai bine spus, cum era atunci Republica Sovietică Socialistă Moldovenească a existat o opoziție românească. Am citit, pe net, ceva vag despre un Front Patriotic Național care a funcționat în anii 60-70 și a fost destructurat de către KGB. Printr-o cunoștiință comună, fostul premier moldovean Mircea Druc, am aflat că trăiește în București un domn, Valeriu Graur, unicul supraviețuitor al grupului basarabean de rezistență.
Din Siberia în Giulești
L-am întâlnit pe domnul Graur într-un apartament de bloc, în Giulești. Mi-a povestit, coerent, viața sa. Născut în 1940, la Reni, a copilărit în Siberia de la 6 luni. Familia i-a fost umflată, probabil din cauza unui unchi matern legionar și expediată în Siberia. Despre bunicul din partea tatălui a aflat ulterior că a fost împușcat, printr-o ”decizie administrativă”, în inchisoarea din din Nijni Tail, tot în Siberia. Fusese membru al PNȚ și director de școală sub români, un fleac cât să-l ciuruiască regimul stalinist. Părinții erau atât de speriați să nu fie acuzați de ”naționalism burghez” încât, în timpul deportării au vorbit doar rusește. În timpul deportării familia a fost obligată să muncească în colhozuri, a făcut foamea, iar, după ceva timp s-a stabilit în orașul Tomsk. Junele Valeriu se considera rus și ”om sovietic”, era membru Comsomol (UTC-ul sovietic) și era foarte mândru că locuiește în patria ”socialismului biruitor”. După moartea lui Stalin, părinții au început brusc să vorbească românește, să pomenească despre Basarabia. Fiindcă bunica din partea tatălui se stabilise în România mică, la Călărași, familia Graur a reușit, în 1956, să vină aici, printr-o minune, fiindcă erau rare cazurile de reunire a familiilor. Pentru ”rusul” Valeriu Graur a fost groaznic. Nu mai stătea în țara stahanoviștilor ci la Călărași. A terminat liceul la București și apoi s-a certat cu familia, voia să fie conațional cu cosmonautul Gagarin. De aici începe drumul care îl va duce în Giulești, via Siberia.
180 de grade
Voia să ajungă la Tomsk, ”patria lui”, dar a făcut un popas la Tighina. Rudele sale de aici l-au convins să facă studii superioare și a intrat la facultate, la Tiraspol, la o secție de matematică-fizică, unde se preda în ”limba moldovenească”. Aici a aflat de la colegii săi fii de țărani români, ce nu avuseseră curaj să-i spună părinții: despre deportări, execuții și asimilarea forțată la care erau supuși basarabenii. L-a cunoscut pe un băiat ceva mai mare decât el, Gheorghe Ghimpu, fratele lui Mihai Ghimpu, actualul președinte al Parlamentului Republicii Moldova. După studii, când era profesor la Chișinău, lui Valeriu, care devenise din rus, român, Ghimpu i-a propus să intre într-un grup subversiv.
Securitatea îi toarnă la KGB
Frontul Patriotic Național era organizat conspirativ, membrii nu se cunoșteau toți între ei. Fiecare avea o ”legătură superioară” care îi dădea misiuni. Între ei circulau însă cărți scrise cu grafie latină, se discutau probleme de istorie, se întreținea speranța unei unificări a Basarabiei cu România. După ”declarația de independență” a lui Ceaușescu din 1968 cei aproximativ 250 de membri ai grupului au început să privească spre București, cu speranță. Fondatorul mișcării, Alexandru Usatiuc-Bulgăr, pe care Valeriu Graur nu îl cunoștea personal, a reușit să facă o vizită la București, în 1971. Scrisese un memoriu către Ceaușescu, în care explica de-a fir a păr la ce persecuții sunt supuși românii basarabeni. A încercat să ia legătura cu ”patriotul” Ceaușescu și s-a dus la Consiliul de Stat al RSR. L-a primit, amabil, un consilier pe nume Predescu. Usatiuc a greșit când a lăsat documentul scris, la registratură. Peste puțin timp, un tovarăș care a decedat anul trecut lovit de tren, Ion Stănescu-Silaghi, președintele Consiuliului Securității Statului al RSR, îi scria un răvaș politicos omolugului său de la KGB, vestitul Yuri Andropov, la care atașase și memoriul lui Usatiuc. E posibil ca Securitatea să fi crezut că e o provocare a KGB.
La Chișinău, spre sfârșitul lui 1971, au început arestările. Structura conspirativă a Frontului a păcălit KGB-ul au fost trimiși în judecată doar Usatiuc, Ghimpu și Graur. La Valeriu Graur acasă au găsit un memoriu către Europa Liberă. A urmat o anchetă dură la KGB și procesul. Puterea sovietică voia să dea un exemplu, așa că Usatiuc a luat 11 ani de lagăr, Ghimpu 7 și Valeriu Graur 4.
MORDOVIA
Domnul Graur a fost expediat în lagăr în Republica Autonomă Mordovia, din estul Rusiei. Ciclic, era forțat să abjure, refuza și lua câte 15 zile de carceră, singur cuc. A stat la închisoare cu ”refuznicii” evrei din lotul Kuznețov-Dymshits, care încercaseră să deturneze un avion. Era un lagăr mic, cu doar 100 de deținuți, care munceau croitorie și stăteau fără nici un fel de legătură cu lumea exterioară. De la evrei a învățat că sovieticii se tem de scandal internațional și a înțeles că trebuie să joace tare cu autoritățile după eliberare.
BUCUREŞTI
În 1976 după ce a amenințat cu acțiuni publice, a fost lăsat să plece în România. Nu i-a fost prea bine, Securitatea a încercat să-l racoleze, îl puneau săptămânal să dea rapoarte despre basarabenii cu care se vede și sinteze despre situația de acolo. Relația cu securiștii noștri s-a deteriorat când a reușit să trimită, printr-un refuznic evreu, Kaminski, la Europa Liberă un raport detaliat despre situația din Basarabia. Acum Valeriu Graur, pensionar bucureștean, încă mai speră în unirea Basarabiei cu România.

sursa: www.stelian-tanase.ro

 

Unirea ca mobil
Tudor Cojocariu

Pentru un segment de popor român dintre care unii cred că sunt altceva decât români și votează cu niște impostori ai comunismului (fie voroniștii, fie dodoniștii), Unirea nu înseamnă nimic bun. Nu contează cine, când, de ce, pentru ce și cum s-au unit sau se vor uni. Contează pentru ei doar că Unirea nu e de bine. Puțini își pot motiva coerent și logic atitudinea, iar cei care o fac de cele mai multe ori omit mai multe elemente esențiale, pornind de la premise false, chiar dacă pot fi bine-intenționați.

...Ar exista, totuși, câteva premise și contexte pentru care aceștia și-ar putea schimba comportamentul și poate chiar, atitudinea. Primul, la care s-a referit într-o conferință și deținutul politic român moldovean Valeriu Graur, ține de cadrul în care se dezvoltă individul. Acesta, fiind născut și crescut într-o regiune sovietică, a ajuns să se considere până în adolescență, mare apărător al socialismului și al sovietismului rusesc. El credea cu toată bunăvoința sa, că socialismul moscovit e un lucru bun pentru care merită să lupte. Prin urmare, considerându-se un om determinat și cu scopuri nobile, lui i se părea imposibil să renunțe la comunismul atât de drag ființei sale. Totuși, după mai mulți ani petrecuți în România, după interacțiunea cu unii români din sudul Basarabiei care nu știau pic de rusă, a început să-și pună întrebări, pentru ca ulterior să devină unul dintre cei mai importanți disidenți anticomuniști din RSSM din a doua jumătate a secolului XX. Așadar, contactul prelungit cu mediul natal, dublat de o consistență spirituală deosebită, poate genera redevenirea unui român înstrăinat de propria-i conștiință națională.

sursa: http://vox.publika.md/social/unirea-ca-mobil-201921.html

Index | Despre | Misiune | Viziune | Statut | Organizare | Filiale | Rapoarte | Evenimente |Galerie | Calendar | Proiecte | Parteneriate | Media | Articole | Publicatii | Arhiva | Istoric-Doc | Legaturi | Cultura | Harta Site | Blog | Comentarii | Opinie | Contact

Pagina sus

 

 

Apreciaţi pagina noastră de facebook pentru a fi la curent cu noile acţiuni ACPBB

 
   

Parteneri

DRP

UNIBUC

Hurmuzachi

Institutul Limbii Romane

convergente europene

Romania Breaking News

Centru Bucovinean de Arta

Secțiune parteneri în curs de actualizare...

  • Directioneaza 2% din valoarea impozitului dvs. catre Asociatia Culturala Pro Basarabia si Bucovina, sprijinind astfel activitațile Asociației în beneficiul Identității Naționale Românești și a Reîntregirii Neamului Românesc!
    » Formularul 230 »

 

SEO

SEO Radar

 

ClickLink.ro Inscrie-te in TOP !